| yasash | Date: Tuesday, 2013-01-29, 13:45:10 | Message # 1 |
 Doctor
Group: Administrators
Messages: 1431
Awards: 5
Status: Offline
| Tot ce trebuie sa stii despre sexul in spatiu cosmic
In toată istoria omenirii, încă de când creaturile ca noi se uitau confuze la bolta cerească, numai câteva sute de oameni au reuşit să ajungă acolo. Încă şi mai puţini au avut şansa să petreacă mai mult de o zi sau două în spaţiu. Odată cu începutul noului mileniu, toată lumea speră să poată pune oricând piciorul în cosmos. Şi nu doar piciorul...
Peste 25 de naţiuni au reuşit deja să ajungă la stele, într-un program comun de cercetare. Culturile noastre diferite vor continua să dea culoare acestui experiment ştiinţific. Printre aspectele umane studiate se numără şi interacţiunea sexuală. Politica NASA este aceea de a nega faptul că de-a lungul misiunilor ei spaţiale s-ar fi întâmplat ceva de natură sexuală - nici măcar mângâieri sau masturbare. Dar puţini sunt cei care cred în aceste manifestări de puritanism.
Dată fiind natura umană, pare evident că, la un anumit moment, în spaţiu au avut loc activităţi sexuale. Dar stai puţin… Se poate face sex în stare de imponderabilitate? Cu siguranţă, dat fiind climatul politic actual, conservator şi cvasi-religios, nu ne aşteptăm ca NASA să admită acest lucru, chiar dacă ar avea loc experimente spaţiale pe tema sexualităţii oamenilor. (Cum? Banii contribuabililor, folosiţi în scopuri neortodoxe?) În SUA există încă un curent extrem de puritan cu privire la sexualitate. Aceasta este stigmatizată pe scară largă, în ciuda faptului că societatea în care trăim este din ce în ce mai mult obsedată de sex. O companie NASA mult mai luminată - ceea ce se va întâmpla probabil în viitor - ar putea fi mult mai sensibilă în ceea ce priveşte acest aspect. Dar să nu ne îmbătăm cu apă rece.
1
CINE S-AR FI GÂNDIT? Iniţial, spaţiul a fost monopolul SUA şi al URSS, dar şi ţări precum Afganistan, Arabia Saudită, Austria, Belgia, Bulgaria, Canada, Cuba, Cehoslovacia, Franţa, Germania, India, Israel, Italia, Japonia, Marea Britanie, Mexic, Mongolia, Olanda, Polonia, România, Rusia, Siria, Ucraina, Ungaria şi Vietnam au dat lumii astronauţi. De menţionat că unele ţări din acest grup au fost uneori inamice, dar acum ele şi-au unit pe scară largă eforturile, în acest proiect comunitar grandios. Acest lucru ne dă motive să sperăm.
2
CHIAR ŞI ASTRONAUŢII SUNT OAMENI. Putem presupune că NASA este nerăbdătoare să investigheze toate aspectele umane, dar şi cele tehnologice, ale zborurilor spaţiale - inclusiv protocolurile legate de sex, în cazul călătoriilor lungi. Dar nu există nici o dovadă că ei fac asta. A pretinde că astronauţii îşi neagă natura umană este un lucru pueril şi fără sens. Ne dorim oare ca aceştia să fie maşinării sau oameni? Unii sunt de părere că în spaţiu - pe lângă masturbare - s-a făcut şi sex. Alţii cred că programele NASA sunt mult prea stricte, iar participanţii la ele mult prea disciplinaţi pentru ca astfel de contacte să fie permise. Dar sexualitatea face parte din natura oamenilor. Atunci când mergem în spaţiu, nu uităm de natura noastră umană. Astronauţii de ambele sexe sunt personalităţi de tip A: foarte motivaţi şi extrem de competitivi. Acesta este un motiv în plus care ne face să credem că cineva a înce-r cat să fie primul "marcator" în spaţiu - chiar dacă acesta va rămâne un secret bine păzit pentru tot restul vieţii sale. Date fiind inteligenţa, antrenamentul şi curajul astronauţilor, sunt şanse mari ca aceştia să îşi găsească un partener potrivit. Aşa că dacă se iveşte vreo oportunitate şi există şi impulsul de a face asta, sexul poate avea loc şi, mai mult, poate fi chiar satisfăcător. În astfel de circumstanţe se poate renunţa la cina romantică, la muzica în surdină şi la lumânări.
3
DĂ LOVITURA. Deşi nu există dovezi despre masturbarea în spaţiu, profesorul David Theison a explicat în cadrul unei prelegeri la Colegiul din Maryland, în anul 2001, că "obiectele şi fluidele corpului uman plutesc dacă nu sunt fixate de o suprafaţă. De exemplu, dacă vomiţi în spaţiu, voma pluteşte pur şi simplu." Este clar că asta se întâmplă şi cu alte lichide. Un studiu recent arată că, la începutul anilor ̕70, un fizician recomanda masturbarea în mod regulat pentru astronauţii de pe Skylab, pentru menţinerea sănătăţii prostatei şi pentru a evita infecţiile tractului urinar pe timpul misiunii lor de 84 de zile. Ulterior, nu au apărut rapoarte urologice. Există zvonuri potrivit cărora astronauţilor de pe staţia spaţială Mir le-au fost trimise filme porno. Psihologii ruşi au recomandat vizionarea acestora pentru a combate, chipurile, plictiseala, în timpul ultimelor etape ale şederii astronauţilor în spaţiu. Până atunci, aceştia au citit probabil din Puşkin şi Dostoievski.
4
NU SĂRUTA ŞI NU SPUNE. Anumiţi tehnicieni ruşi, amatori de bârfe, au sugerat că o astronaută de la bordul navei spaţiale Salyut-7, aflată în misiune în anul 1982, Svetlana Savitskaya (a doua femeie în spaţiu), ar fi avut anumite aventuri cu unii membri ai echipajului. Oficialii nu au făcut nici un fel de comentarii. Savitskaya s-a căsătorit ulterior cu un inginer din domeniul aeronauticii, cu care a făcut un copil, apoi s-a retras din activitate.
5
EI BINE, TOTUL ARE UN ÎNCEPUT. Anumite anecdote sugerează faptul că în spaţiu erecţia funcţionează, deşi cei de la NASA nu au făcut dezvăluiri publice cu privire la calitatea acesteia. Se presupune că micro-gravitaţia face ca erecţia să nu fie foarte fermă sau de durată, comparativ cu cea de pe pământ. Informaţii despre excitarea clitoridiană sau vaginală nu există, dar e foarte probabil ca "echipamentul" femeilor să lucreze la fel ca al bărbaţilor. E posibil ca NASA să monitorizeze şi acest lucru, ca şi alte activităţi psihologice, în timp ce echipajul doarme. Ce se întâmplă în spaţiu rămâne însă în spaţiu. Sau nu? Din motive de securitate, dar şi pentru binele ştiinţei, astronauţii sunt sub supraveghere permanentă, mai puţin atunci când merg la toaletă - locaţia cea mai puţin romantică, incomodă din punct de vedere al spaţiului, chiar şi pentru o persoană. Orice legătură intimă aici ar fi cât se poate de disconfortabilă, rapidă şi se va produce probabil sub impulsul disperării sau al unor pofte trupeşti greu de ţinut în frâu. Hillary Clinton, senator american, spunea la un moment dat că este în favoarea respectării unei zone de intimitate.
6
TESTARE? Consultantul NASA, G. Harry Stine, decedat în 1997, a declarat că laboratorul pentru flotabilitate neutră, folosit pentru antrenamentul astronauţilor la Centrul pentru zboruri spaţiale Marshall din Huntsville, Ala bama, a fost utilizat - atât oficial, cât şi neoficial - şi pentru a vedea dacă oamenii pot copula în condiţii de imponderabilitate. Dar cine a supravegheat aceste teste? Au fost oare evaluările făcute benevol? S-au întocmit şi grafice?
7
NIMIC DIN CE E BUN NU SE OBŢINE UŞOR. Relaţiile sexuale în spaţiu reprezintă o provocare imensă în ceea ce priveşte găsirea momentului şi a locului potrivit. Locurile în care atracţia gravitaţională lipseşte ridică mari probleme pentru organismul uman - începând cu nevoia astringentă de a vomita. Este însă sexul posibil în spaţiu? Acesta este afectat de lipsa atracţiei gravitaţionale. Circulaţia sângelui este mai înceată, ceea ce are ca rezultat disfuncţii erectile (şi o excitare mai mică pentru ambele sexe). Problemele de ventilaţie vor determina o transpiraţie abundentă şi deshidratare. Toate fluidele el-i minate se vor transforma în picături şi glob-u le ce vor pluti în cameră. Nu sună foarte romantic, nu-i aşa? Stabilizarea şi poziţionarea corpului vor fi şi ele o problemă. În condiţiile absenţei forţei gravitaţionale, nu există sus sau jos, iar corpurile au tendinţa să sară. Ancorarea, costume care să fie conectate unul la celălalt şi alte accesorii ar putea fi necesare pentru ca un contact sexual să aibă loc. Din punct de vedere psihologic, se ştiu încă puţine despre reacţiile umane pe termen mediu sau scurt în ceea ce priveşte privarea de anumite lucruri, izolarea şi captivitatea; faptul că astronauţii sunt informaţi despre nivelul radiaţiilor, temperaturile extreme şi pericolele care pândesc la tot pasul. Practic, în orice clipă, viaţa acestor oameni poate fi pusă în pericol. Cum afectează toţi aceşti factori sexualitatea? Printre efectele fiziologice ale zborurilor spaţiale se numără dezorientarea fluidelor corpului, mai ales a sângelui, care are tendinţa de a se concentra la nivelul capului şi al cavităţii toracice. Întrucât sistemul cardiovascular se adaptează la imponderabilitate, organismul foloseşte un volum mai mic de sânge, iar inima nu trebuie să lupte cu gravitaţia, astfel încât muşchii cardiaci (şi muşchii, în general) se destind. Dacă astronauţii nu fac exerciţii fizice în mod regulat şi viguros, acest lucru are drept consecinţe pierderea de masă musculară şi o deteriorare a condiţiei fizice. Atracţia gravitaţională reprezintă gimnastica noastră naturală. Orice afectează condiţia noastră fizică ne afectează şi performanţele sexuale. Prin urmare, călătoriile în spaţiu reprezintă un inamic pentru sex.
8
NU ÎN MISIUNEA ASTA, IUBITO; MĂ DOARE CAPUL. Există zvonuri potrivit cărora în nava spaţială Endeavour STS-47, în septembrie 1992, astronauţii Mark Lee şi Jan Davis, soţ şi soţie, au testat un număr de poziţii sexuale, prilej cu care au descoperit că anumite poziţii, printre care şi cea a misionarului, sunt aproape imposibil de realizat, în condiţii de imponderabilitate, fără o coardă elastică, un tunel gonflabil sau fără ajutorul unei a treia persoane. Aceasta este însă doar o supoziţie. Cuplul, în prezent divorţat, continuă să refuze să facă orice comentariu pe tema activităţilor pe care le-au desfăşurat "off-duty". Totul este legat de fizică. Relaţiile sexuale suferă constrângeri. Cei care stau în campinguri pe pământ stăpânesc cum nu se poate mai bine arta utilizării sacilor de dormit pentru două persoane; ceea ce este limitat pe suprafaţa terestră poate fi mult mai bine făcut în lipsa atracţiei gravitaţionale. Se presupune că un inventator deţine patentul pentru "Centura Paradisului", proiectată pentru a permite sexul în spaţiu. Elaine Lerner, profesoară la şcoala New England Sunday, a creat un fel de harnaşament pe care unul sau ambii parteneri de sex îl pot purta în jurul şoldurilor pentru a atinge extazul interplanetar. Atenţie, însă. În primele zile în stare de imponderabilitate apare "defazajul spaţial". Asta înseamnă o lipsă de energie şi stare de ameţeală, pe măsură ce organismul se adaptează la noile condiţii. Nu e un cadru tocmai propice pentru erotism. Un cocktail romantic iese cu totul din discuţie. Mixerele nu funcţionează. Bulele de aer nu au unde să se ducă - nu există atracţie gravitaţională care să le facă să iasă la suprafaţă. Şi apar şi gazele la stomac. Asta nu sună deloc a romantism. Patul este o alegere neinspirată pentru a face dragoste. Orice ciocnire şi contact vor crea o reacţie de opunere - adică vei fi aruncat de pereţi. Dacă nici măcar unul dintre parteneri nu este legat, interludiul pasional va fi mult mai stângaci decât cel de pe pământ.
9
DACĂ CONCEPŢIA ESTE POSIBILĂ, ÎN CE MĂSURĂ ESTE EA ETICĂ? Pentru dezvoltarea embrionară este nevoie de gravitaţie. În stare de imponderabilitate, oamenii de ştiinţă estimează o scădere a masei musculare a fătului de 15 până la 17%, deficit al oaselor şi incertitudinea dezvoltării organelor în primul trimestru al sarcinii, atunci când apar majoritatea malformaţiilor. După naştere, etapele normale de dezvoltare (statul în fund, ridicatul în picioare, mersul) pot fi întârziate. Şi mai grav, pot apărea anomalii neurologice. Toate fiinţele umane din istorie au fost concepute şi născute în condiţii de gravitaţie. Dacă în spaţiu nu poate fi reprodus un mediu gravitaţional, umanitatea nu se va putea reproduce. Acesta este un subiect destul de delicat pentru viitorul speciei noastre, în condiţiile în care se presupune că misiunea noastră în viitor este aceea de a coloniza alte planete.
10
SEX SIGUR ÎN SPAŢIU? Deşi principala îngrijorare nu este legată de boli, contracepţia va fi o cerinţă pentru misiunile lungi în spaţiu, la care participă cupluri heterosexuale. O eventuală sarcină ar reprezenta o problemă extrem de serioasă. Asta presupune probleme atât pentru mamă, a cărei capacitate de funcţionare ar fi afectată, cât şi riscuri pentru dezvoltarea fătului. NASA spune că aşa ceva nu se va întâmpla. Mda, atunci de ce au făcut stocuri de teste de sarcină în cadrul Staţiei Spaţiale Internaţionale? Aşa cum s-a precizat anterior, există dubii legate de faptul că într-un spaţiu micro-gravitaţional ar putea avea loc concepţie. Din cauza efectelor negative asupra embrionului, femeilor astronaut li se va interzice să zboare dacă sunt însărcinate. Trebuie menţionat faptul că transmiterea unei boli într-o navă spaţială se poate întâmpla cu uşurinţă. Într-un spaţiu atmosferic închis complet, orice picătură infectată va circula prin sistemul de ventilare. Aşa că există întotdeauna riscul transmiterii de boli.
11
STUDII INDEPENDENTE. Într-un articol din anul 2000, intitulat "Efectele psihologice şi sociale ale izolării pe pământ şi în spaţiu", Peter Pesavento a realizat interviuri cu oameni de ştiinţă, psihologi, astronauţi şi cosmonauţi. Pe baza informaţiilor adunate, el a explorat modalităţile în care oamenii reuşesc să facă faţă misiunilor spaţiale pe termen lung. Pesavento s-a concentrat în articolul său pe ceea ce el a numit "cea mai mare provocare a zborurilor spaţiale pe termen lung" - nevoia ca oamenii să se întoarcă din misiuni într-o stare emoţională şi fizică acceptabilă. În Quest, profesorul Stephen Johnson de la Universitatea din Dakota de Nord, spune că articolul lui Pesavento ridică probleme cruciale pentru viitorul omenirii în spaţiu. "Sexualitatea şi relaţiile dintre oameni reprezintă numai unul dintre multele subiecte la care autorul face referire, toate având legătură cu zborurile oamenilor în spaţiu, din trecut, dar şi din viitor", spune Johnson.
12
MAI MULT TIMP LA DISPOZIŢIE. Un expert britanic spune că sexul este posibil la bordul navetei Space Ship One, a lui Burt Rutan, întrucât cabina este presurizată. Dar participanţii vor fi presaţi de timp, întrucât nava se află în afara atmosferei timp de doar 2 minute. Iar intimitatea e minimă. Acum, pe bune - e chiar aşa urgent?
13
OK, MAI BINE SĂ ASCULTĂM NIŞTE MUZICĂ CLASICĂ. Cercetătorii italieni au descoperit faptul că nivelul testosteronului la bărbaţi scade, şi la fel şi performanţele sexuale. Totul revine la normal odată cu reintrarea în atmosfera terestră, dar oamenii de ştiinţă nu fac comentarii despre revenirea la performanţele sexuale dinaintea zborului. Un alt studiu cu privire la scăderea nivelului testosteronului la astronauţi, în timpul zborurilor spaţiale, a fost publicat şi de Agenţia Spaţială Europeană.
14
DA, SEXUL ÎNSEAMNĂ PROBLEME. Ca măsură de precauţie, oficialii NASA au reevaluat testele psihologice ale celor care zboară în spaţiu, de când fosta astronaută Lisa Nowak a fost arestată pentru pretinsa încercare de vătămare a unei rivale, căpitan în U.S. Air Force, în drumul ei către inima unui alt astronaut.
15
VACANŢE ÎN SPAŢIU. Gene Myers, preşedinte al Grupului de Insule Spaţiale, cu sediul în California, încearcă să dezvolte primul hotel din spaţiu. El a împărtăşit această idee studenţilor de la Institutul de Tehnologie din Rochester, care oferă cursuri de turism spaţial. Dar se pot bucura aceste hoteluri de succes, dacă sexul e greu de făcut în imponderabilitate? Desigur, profitul poate fi obţinut numai în urma oaspeţilor de vârsta a treia şi a grupurilor religioase. Un astfel de hotel necesită un mediu gravitaţional artificial.
16
CE O SĂ FACI? PLECI ACASĂ? Cu ocazia unei petreceri de Anul Nou (stropită din belşug cu alcool) a existat o încercare de atac sexual, în timpul unei misiuni Mir simulate în cadrul Institutului pentru probleme bio-medicale din Moscova. Un membru rus al echipajului a încercat să sărute împotriva voinţei sale o cercetătoare de origine canadiană, la scurt timp după ce doi alţi ruşi au fost implicaţi într-o încăierare sângeroasă. Ce mai petrecere! În urma acestor evenimente, compartimentele ruşilor şi cele ale echipajelor internaţionale au fost prevăzute cu încuietori. Hărţuirea sexuală, care este deja o problemă în armată, ar putea deveni o problemă şi în spaţiu, acolo unde stresul şi posibilitatea apariţiei comportamentelor antisociale sunt prezenţe constante. Un impediment major în acceptarea femeilor în echipajele de astronauţi a apărut în urma necesităţii de a realiza toalete separate care să fie folosite la bordul navelor spaţiale. Anterior, lipsa de intimitate, esenţială pentru igienă (şi uneori şi pentru activitatea sexuală) a constituit un element (sau poate o scuză) al ezitărilor NASA de a accepta femei în misiunile spaţiale. Bărbaţii sunt, până la urmă, bărbaţi. Simpla adăugare a unor toalete suplimentare pentru femei a permis agenţiei să includă în final şi persoane de sex feminin în misiunile spaţiale. Dar asta nu înseamnă că nu vor mai exista conflicte, atât timp cât la bordul navelor se află şi femei, şi bărbaţi.
17
HEI, DOCTORE, NU MĂ SIMT PREA BINE. Există câteva studii potrivit cărora activitatea sexuală a omului (sau mai degrabă lipsa acesteia) influenţează depresia, starea de apatie, tulburările de somn, oboseala, scăderea puterii de concentrare, iritabilitatea, ostilitatea şi alte aspecte ale tulburărilor de personalitate.
18
SĂ ÎNCEAPĂ PETRECEREA Paul Root Wolpe, de la Universitatea din Pennsylvania, consultant pe probleme de bioetică pentru NASA, din anul 2001, spune că: "Trebuie luată o decizie în ceea ce priveşte echipajele de sexe diferite". Diferite la ce mod? Femei şi bărbaţi, homosexuali şi heterosexuali, cupluri? În misiunile foarte lungi (eventuale colonizări) va fi permisă schimbarea partenerilor în interesul asigurării încrucişării genelor? La bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale este foarte probabil să apară conflicte dacă femeile şi bărbaţii sunt percepuţi ca având statuturi inegale. De asemenea, mai mult ca sigur vor apărea probleme în cazul relaţiilor homosexuale, în sensul că o parte din echipaj va fi privată de sex, în timp ce alţii îşi vor primi porţia. (Acest scenariu a fost luat în calcul în timpul expediţiilor în Antarctica şi în alte locuri îndepărtate.)
19
FUSTANGIII SĂ AIBĂ GRIJĂ. Este puţin probabil ca în spaţiu să aibă loc mai multe activităţi homosexuale decât heterosexuale. Presupunând că printre astronauţi se află şi gay, majoritatea colegilor lor - având în vedere caracteristicile generale ale populaţiei - sunt probabil heterosexuali. Dezvăluirile despre activităţile homosexuale - în spaţiu sau oriunde în altă parte - vor reprezenta cu siguranţă sfârşitul carierei pentru aceştia. Este posibil ca relaţii sexuale între persoane de acelaşi sex să fi avut loc deja în spaţiu. Oamenii au tendinţa de a se descoperi unul pe celălalt pe baza semnalelor conştiente sau inconştiente. Dacă se întâmplă ca pentru o misiune să fie antrenaţi astronauţi homosexuali, s-ar putea ca aceştia să dea frâu liber pasiunii lor ascunse atunci când se va ivi vreo oportunitate departe de casă.
20
TENTAŢII PENTRU BĂRBAŢI. Vladimir Jirinovski, om politic rus, a propus ca în spaţiu să fie trimise prostituate (precum şi la bazele militare şi în închisori), pentru a-i elibera de stres pe astronauţii ruşi, atât de solicitaţi de munca lor. Pare inevitabil faptul că "cea mai veche meserie din lume" (sau, cel puţin, cea mai veche profesie independentă) va fi practicată la bordul misiunilor spaţiale, odată ce activităţile nonguvernamentale şi comerciale vor prinde rădăcini pe alte planete şi staţii spaţiale. Asta se va întâmpla probabil cândva în viitor şi va reprezenta o caracteristică a industriei de turism.
http://www.playboy.ro/playmak....9790779
“Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri” - Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)
|
| |
| |
