Scrisoare de dragoste de la cineva pentru oricine deschide A fi indragostit de cineva inseamna mult mai mult decat a fi stapinit de un sentiment coplesitor - inseamna a lua o hotarare, a face o judecata, a te angaja printr-o promisiune. Daca dragostea ar fi doar un sentiment nestatornic n-ar exista nici o baza pentru fagaduinta de a iubi pe cineva pe toata durata vietii. Sentimentele vin si se duc. Cum as putea promite statornicie daca m-as baza numai pe ele, fara sa ma biziuesc pe judecata mintii si pe vointa caracterului? - Erich Fromm
O fi dragoste sentimentul ala covarsitor care-ti toarna moleseala in picioare cand il(o) vezi, care-ti ridica sangele in cap cand nu-ti doresti de nici o culoare lucrul asta? O fi dragoste sentimentul ala care iti procura nopti albe, iti invarte stomacul de parca l-ai fi bagat la storcator, iti fura pofta si puterea de munca, te face sa uiti si cum te cheama? Chiar e dragoste acel sentiment care te face sa uiti si de responsabilitati si de timp si de tot? Nu stiu de ce, dar inclin sa cred ca e nebunie!
Mai auzeam sau mai citeam ca iubirea ar fi ca o vraja, ca nu poti sa i te sustragi. Si eu ma gandeam ca oamenii aia sunt nebuni, ca le place sa se insele, ca de fapt le place ceea ce simt si cauta scuze ca sa nu se retraga. Si faceam si mai fac si acum alergie la abundenta asta de “dragoste": dragoste in cantece, dragoste in filme, tot felul de gaselnite tampite si un sentimentalism dulceag, josnic si bolnavicios, care-ti intoarce stomacul pe dos, dar nu de emotie, ci dintr-un disconfort pur si simplu fiziologic. Ca sa vezi si sa nu-ti vina, frate, sa crezi: ca el(ea) au schimbat pana atunci cativa(cateva) si -pam-pam!- deodata au gasit marea iubire si s-au “linistit"! Emotionant, are cineva o batista?
A, imi aduc aminte o replica din acel film tampit “Frumusica" : “Imi vine sa fac pipi pe pereti! Aia da emotie! Si e frumops ca o prostituata needucata a putut sa simta asa ceva la un spectacol de opereta! Da, numai ca eu nu prea simt asa ceva cand ma uit(si o fac rar) la filmele “de dragoste" din ziua de azi! Si, de fapt, de orice fel de tip ar fi filmul, trebuie sa apara musai si “dragostea": indivizi pentru care nu mai conteaza nimic si nimeni decat ceea ce simt atunci. Si acel ceva minunat l-au mai simtit: va dati seama ca nu e prima data si nici ultima! Ce sa mai spun despre cantece, ca iti vine sa te tavalesti pe jos(de ras, de plans sau de dor?) cand le auzi!... Ca parca a fost lumea asta cuprinsa de o pandemie de “iubire', de fapt de nebunie(dupa parerea mea). Nu il iubesc eu pe ala sau pe aia: mie imi place ce simt acum, un impuls erotic care a imbracat, probabil, forme noi. Si nu un om conteaza pentru mine, ci doar ceea ce pot eu sa simt, da, in prezenta acelui om - acum in prezenta aceluia, altadata in preezenta altuia. Pentru mine conteaza “dragostea", care se reduce la ce simt eu, nu oamenii. Si dragostea cand te cuprinde, trebuie sa i te supui -musai! Oare, asa sa fie?
Nu spun ca dragostea nu presupune si sentimente. Nu spun ca am neaparat dreptate! Poate ca oi fi aterizat aici din cine stie ce timp indepartat sau oi fi citit prea multe povesti! Nu vreau sa bag pe gat nimanui ideile mele, dar am voie sa am propriile mele pareri despre dragoste si sa le si spun. Am spus si eu ce ma doare, ca imi e sufletul plin de indoieli si de dezamagiri. E adevarat ca aici am spus ce cred eu ca nu e dragostea(desi, cand esti bolnav, cu febra, mintea ti-o cam ia razna si exista riscul sa-ti schimbi parerea), cat despre ce e, poate altadata sau niciodata, nu stiu!
Inca ceva: scrisoarea asta nu e un rechizitoriu! Nu dau cu piatra in nimeni, mai curand imi vine sa ma iau pe mine la pietre, dar nu se poate! Nu e un discurs moralizator, doar am incercat sa dau glas la ce gandesc! Poate ca ma deranjeaza prea tare goana asta dupa propria satisfacere, faptul ca ne punem viata sub semnul placerii, faptul ca punem echivalenta intre dragoste si placere, faptul ca am ajuns sa ne fim dumnezei. Ma doare aceasta goana continua dupa a avea si uitarea de a da, abundenta de surogate, permanenta instabilitate.
Nu sunt nici eu imun(a)! Daca am facut ce nu trebuie, m-am pricopsit si eu cu virsusul ucigas! Am incercat si eu sa ma mint ca nu fac nici un rau cu aia sau cu ailalta! Ca, uneori, imi venea sa fac(si am si facut-o, chiar daca celalalt habar nu are) declaratii pe care, altadata, in vremuri mai cuminti, cand nu imi cazuse scaunul de pe cap, le-as fi considerat prostesti, patetice, umilitoare. Chiar si acum as avea altceva mai bun de facut acum decat sa cuget la lucrurile astea si sa mai le si scriu! Dar daca sunt si eu nebun(a)!
Apropo, are cineva vreun leac? A inventat cineva vreun vaccin?
