ENERGIA SEXUALA Energia sexuala apare, intr-un fel, ca o fractiune a energiei universale, lumea vie fiind cladita pe aceasta dualitate complementara, prin reproducere rezultand o noua unitate si individualitate. Intr-o astfel de semnificatie vitala, la om, evolutia sexualitatii s-a facut intr-un proces continuu si paralel cu procesul de hominizare si umanizare, de la posesiunea sexului ca simplu obiect sexual si expresie a vehicularii informatiei ereditare trecandu-se catre dominanta afectiva a acestei pulsiuni, instinctul devenind iubire si consumandu-se numai intr-un cadru afectiv.
Astfel, pe langa rolul sau biologic (de reproducere si sursa a variabilitatii infinite prin care suntem "o aventura unica in univers"), sexualitatea umana a capatat un puternic rol psihologic (de comunicare) si social (societatea umana definind limitele dintre comportamentul sexual normal si aberant. In acest context afectivitatea a devenit dimensiunea psihologica si umana specifica a sexualitatii, cale autentica de automatizare ce a ridicat instinctul pe treapta superioara a iubirii umane.
Numai afectivitatea a reusit sa umanizeze instinctul sexual, aducand omului un castig nosologic (spiritual, cultural), ca o consecinta a dirijarii constiente a unor porniri biologice. Per a contrario, lipsa afectivitatii, pe langa aversiunea fata de sexualitate, genereaza o patologie sexuala aberanta incarcata (sexopatie).
Specificul sexualitatii este legat de afectivitate si prin aceasta sexualitatea a devenit o cale puternica de umanizare; in aceste conditii sexualitatea devine o latura a personalitatii umane, o realitate bio-psiho-socio-culturala, morala sau imorala, prin sexualitate regasindu-se integrarea in personalitatea proprie.
Consecutiv celor de mai sus, se atribuie sexualitatii mai multe functii:
* Sexualitatea este o modalitate biologica de transmitere a unui patrimoniu genetic, fiind astfel creatoare si astfel ceea ce este creator devine sacru;
* Sexualitatea umana, normal consumata, in context specific uman, se impune apoi ca o puternica sursa de echilibru, generozitate, altruism si empatie, echilibru si tendinte ce sunt dovada acestui specific uman de consumare a sexualitatii in si prin afectivitate;
* Sexualitatea consumata specific uman se impune apoi ca un puternic anxiolitic, avand aptitudinea de a elibera subiectul de tensiuni si angoase, mai ales cele legate de raporturile dintre sexe;
* Sexualitatea consumata in conditii de fidelitate are o functie igienica;
* In sfarsit, functia sa dinamizatoare, de sublimare si posibilitate de convertire in valori, este poate dovada cea mai stringenta a specificului sau uman.
Din functiile sexualitatii, amplu prezentate, decurge conceptul de sanatate sexuala (O.M.S.) si implicit de normalitate sexuala. Sanatatea sexuala exprima o integrare armonioasa a aspectelor biologice, psihologice si sociale ale sexualitatii in personalitatea subiectului si a cuplului (complementaritate de functii si valori, homeostazie de cuplu), in vederea imbogatirii comunicarii interumane la nivel afectiv, in vederea imbogatirii personalitatii umane si a incorporarii valorilor structurate pe acest fond in personalitate. Din defintia sanatatii sexuale decurge conceptul de normlitate sexuala ca o corespondenta reciproca de satisfactie biologica, afectiva si de gratificatii a celor doi parteneri, ca o satisfactie reciproca a doua persoane aflate intr-o relatie duala de afectiune si tandrete, ca un acord bio-psiho-io-cultural realizat si prin intermediul sexualitatii.
Daca normalitatea sexuala decurge dintr-o integrare armonioasa a sexului in personalitatea subiectului, normalitatea sexuala de cuplu decurge din integritatea armonioasa a sexualitatii partenerilor in noua personalitate a cuplului. Normalitatea sexuala (reusita sexuala) rezida, concret, in aptitudinea partenerilor (barbatului) de control si contentie a organismului, de a nu neglija preludiile etc., iar a femeii de a fi eliberata de temeri si anxietati, de a se sti iubita, rezida deci in consumarea sa intr-un context de afectiune totala si reciproca.
A. Hesnard priveste stiinta sexualitatii normale ca pe un ansamblu de fapte biologice specific umane raportate la doua aspecte:
* Notiunea de SEX, care desemneaza o conformatie particulara a fiintelor vii, care asigura un rol special in actul de procreatie, sau ansamblul de caractere fizice, intelectuale, care-I disting unul de altul pe barbat de femeie;
* Notiunea de Sexualitate, care desemneaza ansamblul de fapte biologice in raport cu procreatia si procesele preparatorii ale procrearii, considerate nu numai in afara individului, ci chiar in el insusi.
Sexualitatea normala - privita din punct de vedere al instinctului social - are mai multe aspecte diferentiate astfel:
* Influente importante din partea modelului socio-cultural referitoare la "deschiderea" sau "restrictia" problemei sexualitatii in sfera sociala a comunicarii, artei, educatiei etc.;
* Miscarile actuale vizand schimbarea mentalitatii sociale fata de homosexualitatea masculina sau feminina, considerata pana de curand ca o boala;
* Cresterea interesului pentru cercetarile privind sexualitatea, tulburarile ei, precum si adoptarea unor masuri terapeutice noi in acest domeniu;
* Aparitia unor metode terapeutice noi, cu efecte benefice superioare celor din trecut;
* Crearea si functionarea unor organizatii profesionale care au ca obiect educatia sexuala, psihoprofilaxia si terapia instinctului sexual;
* Acceptarea de catre medicina a sexualitatii ca domeniu de integrare si terapie.
Motivatia sexuala (instinctul sexual) prezinta o componenta dinamogenica (genetica si nedirectionata) si o alta cenzurogena (directionata in raport de modelele si experienta individuala).
A doua componenta dirijeaza pe prima si orice insuficienta a sa, genereaza o patologie incarcata in consecinte de agresivitate, stiut fiind ca sexualitatea patologica, insuficienta si negratifianta, se impune ca unul din cei mai puternici "detunatori de agresivitate".
Daca componenta innascuta a instinctului sexual are un determinism biologic, de specie, componenta cenzurogena refloecta specificul uman al controlului sau afectiv volitional, in acord cu interesele cutumiare ale grupului si cu normalitatea sociala.
Astfel, componenta sexuala se impune, in final, ca un comportament social complex, care, aduce a fortiori si interpretarea etico-normativa a tulburarilor sale.
Dorinta sexuala - privita ca baza a instinctului sexual - este o entitate complexa in care converg elemente de tip biologic si psihologic cu un caracter intentional si un continut mult mai larg si mai complex decat cel de instinct, prin:
* Acceptiunea de ordin behaviorist care sustine ca dorinta sexuala este o senzatie particulara care impinge individul in a cauta experiente sexuale prin activitatea unui circuit specific neuronal in creier;
* Acceptiunea psihoanalitica, care considera dorinta sexuala ca fiind o mentalitate particulara bazata pe procesele de simbolizare creativa si care conditioneaza, prefigureaza si reprezinta placerea. La om, nevoia sexuala apare in primul rand in raport direct cu dorinta, care depaseste nevoia pur instinctuala, cuprinzand si sferele emotional - afectiva, intelectuala, sociala, dar influentata de urmatoarele categorii de factori:
* Conditii fiziologice specifice care scad dorinta sexuala (oboseala excesiva, nevoie imperioasa de defecatie sau de urinare, nevoia de somn, de aport nutritiv sau lichidian);
* Conditii psihologice, reprezentate prin circumstante relationale sau emotionale defavorabile, un context spatio-temporal nefavorabil, inconfortabil sau nesigur, lipsa de timp, senzatii dezagreabile sau dureri resimtite in corp, situatii de doliu, grija, neliniste, teama;
* Factori legati de personalitatea partenerilor cuplului, reprezentati prin afirmarea virilitatii la barbat, afirmarea feminitatii la femeie, capacitatea de seductie a partenerului;
* Factori socio - familiali care pot diminua dorinta sexuala cum este: ritualizarea excesiva a raportului sexual, obisnuinta cu partenerul, executarea mecanica a actului sexual;
* Starea de sanatate psiho-somatica marcata de depresii, stari febrile, afectiuni inflamatorii ale cailor genito-urinare, congestii pelvine;
* Factorii de mediu naturali care pot favoriza activitatea sexuala prin stimularea dorintei, si anume luminozitatea naturala abundenta, aerul curat, linistea, un peisaj odihnitor;
* Factori psihotraumatizanti, de regula emotionali-afectivi: conflicte repetate in cadrul cuplului, agresivitatea partenerului, violenta, neincrederea, insecuritatea, starile de culpabilitate care fac sa diminueze dorinta si activitatea sexuala.
Determinismul si diferentierea sexuala umana urmeaza mai multe etape:
* Formarea sexului genetic;
* Formarea sexului gonadic;
* Formarea sexului gonoforic;
* Formarea organelor genitale externe;
* Sexualizarea neuro-comportamentala.
Problemele legate de definirea corecta a sexului exista, sub aspect medico-legal, in urmatoarele situatii:
* Cand s-a omis inregistrarea sexului, in caz de pierdere a actelor de stare civila, de inregistrare eronata, cand se pune problema stabilirii varstei si sexului, aspecte care se rezolva prin expertiza medico-legala antropologica;
* In cazul unei dezvoltari comportamental-sexuale contrarie sexului fenotipic, cand se banuieste o intersexualitate si in baza unei expertize medico-legale (sexologica, antropologica, psihiatrica), se va sustine modificarea sexului in evidentele civile, motivat de o inregistrare eronata;
* Cand un intersexuat a contractat o casatorie si se pune problema definirii corecte a tipului de intersexualitate si, in functie de aceasta, a anularii casatoriei;
* In caz de pretinse atentate sexuale asupra unei persoane de sex opus care, de fapt, este un intersexuat, un travestit sau un transsexual si se pune problema clarificarii sexului prin expertiza medico-legala.
Sexul este definit ca totalitatea caracterelor celulare (genetice), anatomice, fiziologice, psihice (comportamentale) care definesc un individ ca femeie sau ca barbat, sexul fiind intiat de cromozomi si desavarsit de hormoni care au aptitudinea sa diferentieze tractusul homogametic si sa involueze cel heterogametic. Sexul are mai multe nivele: genetic, gonadic, gonoforic, somatic si psihologic care converg in sexul civil de inregistrare in evidentele civile si care pot fi investigate.
Sexul genetic se investigheaza citogenetic prin cariotip si cromatina Bar. Sexul gonadic se investigheaza prin biopsie de gonada, prin cercetarea gametogenezei si prin dozari hormonale. Sexul gonoforic (etapa formarii ductelor sexuale interne si externe) se poate investiga prin examene radiografice si clinice, iar etapa comportamentala se va investiga psihologic si psihiatric. Sexul normal reprezinta concordanta integrarii perfecte a acestor etape de diferentiere sexuala, iar intersexualitatea este discordanta integrarii acestor nivele, discordanta intre aspectul genotipic si fenotipic al sexului la un subiect cu eventuale atribute morfologice si psihologice ce apartin ambelor sexe.
Diagnosticul medico-legal al unei intersexualitati obliga la parcurgerea tuturor nivelelor de sex, prin:
* Markeri citogenetici (cariotip si cromatina sexuala);
* Biopsie de gonada;
* Evidentiere clinica si radiologica a cailor genitale;
* Dozari hormonale;
* Morfograme in scopul evidentierii caracterelor sexuale secundare;
* Teste psihologice;
* Examen medico-legal care se va adresa comportamentului sexual.
Intersexualitatea poate duce la anularea unei casatorii care este lovita de nulitate si eventual la o noua inregistrare a sexului in evidentele civile, in functie de rezultatul explorarilor si recomandarilor stiintifice.
In cadrul aspectelor legate de sexualitatea vietii cuplului marital pot aparea insa frecvent situatii critice, de "criza", cu forme variate si datorate unei cauze multiple, cu consecinte nefaste pentru structura si dinamica cuplului, pentru persoane care compun grupul familial, putand duce la disolutia familiei.
Fragilitatea cuplurilor depinde, in mod egal, nu numai de "crizele actuale" care pot aparea intre parteneri, ci si de evenimentele cu caracter psihotraumatizant din istoria psiho-biologica al fiecarui partener al cuplului marital respectiv.
M.Hurui si G.Stoll, intr-un studiu efectuat asupra "cuplurilor fragile" remarca unele aspecte implicate in acest proces:
* Varsta: se constata predominarea tulburarilor in cadrul cuplurilor tinere, cand legatura intre parteneri - cu trasaturi de caracter imature - s-a constituit fara o pregatire prealabila, intamplator, fara o cunoastere reciproca a acestora;
* Situatiile conflictuale, manifestate printr-unul sau mai multe conflicte conjugale larvate, mai mult sau mai putin constiente. Acestea vor avea ca efecte stari de frustrare sau conflicte intre parteneri, legate in principal de problematica sexuala (impotenta, anorgasmie, ejaculare precoce). Simptomatologia psiho-familiala a cuplului este extrem de polimorfa, concretizandu-se printr-o tulburare a perceptiei corporale sau prin "mentalizarea" trairii experientei sexuale;
* Legatura intre parteneri este de regula afectata, intrucat multi dintre acestia sunt inca putin sau deloc "individualizati" sau desprinsi de familiile lor de origine, convietuind cu una din familiile de origine a unuia dintre parteneri de care acesta este inca dependent, cu tot cortegiul de consecinte care decurg de aici pentru tanarul cuplu marital;
* Sexualitatea sufera distorsiuni importante in cadrul cuplurilor fragile. In special, femeia percepe manifestarile de tandrete, afectiunea barbatului ca pe o actiune lipsita de semnificatia unei comunicari sau chiar ca pe o relatie de tip inhibant-paralizanta;
* Personalitatea partenerilor are un rol extrem de important si complex sub aspectul formelor si frecventei: nevrozele de caracter, starile limita, nevroza de comportament, starile prepsihotice si chiar psihozele pure. Toata aceasta simptomatologie antreneaza un tablou psiho-somatic sau pshic polimorf, in care, semnificative sunt: cefaleea, dismenorea sau amenorea, durerile perianale, dorsalgia, colita spastica, insomnia, plansul facil, indispozitia afectiva, iritabilitatea, labilitatea emotionala, preocuparile ipohondrice, depresia;
* Incompatibilitatea imunologica care poate aparea sub forma unei stari alergice intre parteneri, manifestate pe plan biologic prin tulburari somatice si psiho-somatice, iar in plan psihologic prin conflicte, stare de repulsie, anxietate, depresie;
* Afectiunile invalidante din sfera genitala cu importanta majora asupra vietii cuplului. Cele mai frecvente si mai importante situatii sunt oferite de interventiile chirurgicale practicate asupra aparatului genital feminin, cu consecinte multiple si variate asupra vietii sexuale, dar si asupra personalitatii femeilor respective (histerotomie cu ovariectomie subtotala - sau cu anexectomie bilaterala).
Tudor Mitasov
Psiholog, IASI.
Ianuarie 2002
