Tantra oferă o viziune a iluminării şi transcendenţei, complet diferită de toate celelalte căi spirituale, sau de diferitele ramuri ale sistemului Yoga. În Tantra, drumul către spiritualitate trece chiar prin inima fiinţei, deschisă în mod conştient pentru toţi ceilalţi. Cu alte cuvinte, îţi poţi îndeplini o dorinţă fără să te laşi purtat orbeşte de valul pasiunii, dar intrând în vâltoarea ei cu prudenţă respectuoasă, cu deschidere şi, în acelaşi timp, cunoscând anumite chei ce ţin de controlul energiilor fiinţei.

"Tantra sau cultul extazului este o cale spirituală bazată mai degrabă pe experienţa mistică a jocului decât pe dogme rigide, aşa cum s-ar putea în mod eronat crede. Tantricii proclamă viaţa în întregul ei şi învaţă să descopere scânteia divină din fiinţa umană. Ei îşi folosesc toate simţurile, mintea şi spiritul pentru a atinge culmile trăirilor mistice. În Tantra, actul erotic devine sacru, fiind un veritabil cult, o adoraţie. Este un dar al vieţii. Arta tantrică, scrierile şi ritualurile glorifică actul erotic.”

Tantra nu se rezumă doar la sexualitate. Mai mult decât orice, Tantra este o atitudine interioară spirituală. Mulţi oameni sunt atraşi de ea, dar din cei mulţi chemaţi, foarte puţini sunt aleşi. Pentru a o înţelege şi practica apoi cu înţelepciune, trebuie să ai o minte deschisă, inteligenţă şi curaj. Aceste calităţi sunt extrem de rare pentru perioada de decădere spirituală pe care o traversăm (Kali Yuga). Iată de ce în zilele noastre foarte puţini sunt capabili să practice Tantra, chiar dacă mulţi îşi imaginează că pot. Informaţia corectă despre tehnici, metodele de abordare şi o supervizare continuă de către un maestru tantric sunt condiţiile indispensabile pentru o practică tantrică autentică.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1714

Tantra a devenit în Occident un curent celebru şi plin de succes, deşi nu este cu adevărat şi în mod corect cunoscută şi înţeleasă. Din păcate, puţini oameni au acces la informaţii autentice în ceea ce priveşte Tantra, aceasta fiind abordată în mod superficial în cele mai multe dintre şcolile occidentale de Tantra. Acestea prezintă deseori informaţii care nu prea au legătură cu adevărata ştiinţă tantrică, la fel cum nu putem spune că astrologia şi astronomia sunt identice, ele fiind de fapt două ştiinţe complet diferite.

Astfel, putem spune despre Tantra că este o ştiinţă esoterică mistică care se ocupă cu studiul întregului univers, începând cu fiinţa umană: gândurile, emoţiile, corpul fizic, şi continuând cu ciclicitatea naturii, cu armonia muzicii şi a vibraţiilor, ajungând până la dinamica stelelor şi a întregului cosmos.

În limba sanscrită, Tantra înseamnă “ţesătură, urzeală”. Cuvântul este compus din rădăcina “tan”, care înseamnă expansiune, şi din “tanto” care înseamnă coardă, sfoară. În viziunea tantrică, întregul univers fizic şi mental, este perceput ca fiind asemeni unei ţesături în care părţile se unesc într-un întreg (Tot), şi în care întregul (Totul) se reflectă în toate părţile lui. Adevăratul tantric (tantrika) este perceput ca un muzician divin care ştie să cânte cu înţelepciune la acest “instrument cu o infinitate de corzi” dinăuntrul sufletului său şi din întregul univers.

Metafizica tantrică se bazează pe câteva principii fundamentale. Un prim principiu se poate foarte bine reda prin următorul proverb indian: “ceea ce este aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în macrocosmos), ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei umane), nu este nicăieri (în macrocosmos)”. ( Kularnava Tantra)

Acest proverb ne indică oglindirea fundamentală a universului în fiinţa noastră şi oglindirea noastră în univers. Aşa cum omul doarme, iar apoi se trezeşte, tot aşa şi în natură alternează noaptea şi ziua. Aşa cum există la nivel uman atracţie polară între bărbat şi femeie, tot aşa se petrece şi la nivel planetar cu polii magnetici şi electrici. Aşa cum imaginile mici din proiector şi imaginile mari de pe ecran au aceeaşi matriţă, tot aşa şi universul şi omul sunt uniţi şi se oglindesc perfect unul în celălalt. Ca să subliniem această idee merită să menţionăm faptul că pe frontispiciul templului de le Delfi sunt scrise în greaca veche următoarele cuvinte: “Cunoaşte-te pe tine însuţi şi astfel vei cunoaşte întregul Univers”. Un faimos proverb kabalistic sună aşa: “omul este o lume mai mică, iar Lumea care este “Casa” este un om mare”. (Rabbi Isaac Daman, un kabalist din sec. XIV).

Al doilea principiu în Tantra este descris de către Lama Govinda: “Binele şi răul, sacrul şi profanul, senzualitatea şi spiritualitatea, materialul şi transcendentalul, samsara (ignoranţa) şi nirvana (iluminarea) nu sunt complet opuse, ele sunt două faţete ale aceleiaşi realităţi”. Acest principiu diferenţiază Tantra de majoritatea căilor spirituale care separă sacrul de profan, iubirea de dorinţă, spiritualitatea de materialism. Tantra face să dispară spaţiul dintre păcat şi virtute; ea uneşte “ceea ce este” cu “ ceea ce ar trebui să fie” şi arată continuitatea inseparabilă a spiritului în materie, a minţii în corp, a infinitului în finit, a ceea ce este dincolo cu ceea ce este aici, şi al eternului “a fi” în devenirea sa în “timp”.

Din această perspectivă Tantra urmăreşte să folosească fiecare părticică a vieţii ca pe un instrument pe calea evoluţiei spirituale, deoarece ea nu neagă procesele primare cum ar fi: dormitul, mâncatul, eliminarea excreţiilor sau nevoile sexuale. Energia pasiunii şi a dorinţei nu trebuie pierdută, ci ea trebuie controlată. “Fiecare proces, fiecare dorinţă, oricât de neelevată ar fi, poartă în sine o sclipire de sacralitate pe care tantra urmăreşte să o identifice şi să o pună în lumină”. ( John Blofield, autorul cărţii “Misticismul tantric din Tibet”).

Unii adepţi occidentali privesc Tantra ca pe o practică erotică în genul Kama Sutra şi folosesc tehnicile sexuale ca pe nişte instrumente necesare în practica spirituală. Această raportare a dat naştere la aşa-numita neo-Tantra care a fost denumită în glumă de către Lama-şii tibetani, “California Tantra”. Această neînţelegere îşi are originea în faptul că extazul beatific care se atinge prin adevărata Tantra este confundat cu momentul orgasmului din timpul unui actului amoros obişnuit. Ambele sunt experimentate în mod natural în cadrul relaţiilor erotice tantrice. Scopul în Tantra însă nu este acela de a experimenta plăcerea la modul superficial, ci de a merge mult mai în profunzime, pe un cu totul alt nivel.

Putem vorbi acum despre ce este Tantra cu adevărat şi despre motivul pentru care ea a fost creată şi oferită nouă, aşa cum este ea descrisă de rishis-i (înţelepţii indieni): “Oamenii înţelepţi care au atins suprema realizare a Sinelui, odată ce au perceput şi au înţeles că între sinele propriu şi cel divin nu este nici o diferenţă, ei au devenit una cu Sinele Divin. Ei s-au eliberat de toate dorinţele şi pasiunile individuale, din momentul în care au perceput şi au înţeles că toate acţiunile lor în această viaţă pe pământ sunt ghidate de Dumnezeu; atunci ei au atins eliberarea supremă. Aceia care au văzut că Dumnezeu se reflectă în orice aspect pe lumea aceasta, au atins pacea interioară şi au devenit una cu întregul Univers, pătrunzând secretele vieţii eterne”. În acest paragraf, rishis-şii descriu realizarea ultimă a omului, care este revelarea Sinelui Suprem nemuritor, Atman, şi contopirea beatifică cu Dumnezeu Tatăl.

Ca să putem înţelege la ce se referă textul, să examinăm analitic elementele esenţiale ce îl compun folosind o metaforă simplă:
a-uniunea dintre sufletul individual cu cel Suprem, aşa cum o celulă înţelege că ea este parte din întreg corpul;
b- eliberarea de orice dorinţă personală, analogic cu celula care înţelege şi care cere oxigen pentru a-şi îndeplini rolul în organism;
c- înţelegerea faptului că Sinele Suprem este motorul a tot ceea ce se petrece în întreaga manifestare, prin analogie cu o celulă care “înţelege” că tot ceea ce este în ea şi în jurul ei este creat de întreg corpul;
d- starea de pace beatifică a Sinelui (aici metafora cu celula nu mai este valabilă) este o stare pe care nimic nu o poate perturba. O adîncime care nu va cunoaşte niciodată mişcarea, de parcă nu ar fi nimic, de parcă nu a fost nimic şi nu va fi niciodată, ca şi când toate formele sunt golite în esenţă.

Această realizare spirituală poate părea fantastică pentru omul obişnuit, şi pentru cei care sunt la început pe această cale; pentru aceştia, Tantra le oferă o metodă practică care spiritualizează fiecare moment din prezent şi face ca fiecare cameră să devină templu, fiecare par să devină o baghetă de aur şi fiecare faţă umană să devină o faţă a lui Dumnezeu.

Tratatul mistic fundamental secret ”Vijnana Bhairava Tantra” ne oferă multe exerciţii spirituale în care realitatea este percepută ca un mister divin. Ne sunt descrise aici metode de iluminare spirituală pornind de la momente cotidiene: cum să percepem Vidul Divin în timp ce privim într-un lac, sau o modalitate de a controla energia strănutului pentru a obţine un moment de iluminare, etc. Chiar şi în zilele noastre vom întâlni călugări care îşi gâdilă nasul cu o pană urmărind să atingă cu ajutorul strănutului o stare de transcendenţă. Ca să concluzionăm acest subiect, noi împrumutăm vorbele lui Rabbi Nachman care spunea: “oamenii simpli mănâncă pentru a avea energie să studieze Biblia; pe de altă parte, oamenii înţelepţi studiază Biblia ca să ştie cum să mănânce.” Aceasta este o atitudine tantrică, de a aduce sacrul în mod spontan în viaţa de zi cu zi.

Principalele aspecte divine pe care Tantra le face cunoscute lumii sunt: Shiva, principiul masculin, aspectul Conştient, sâmburele creaţiei; şi Shakti, principiul feminin, Creaţia în devenire. Ambele sunt reunite şi transcense în Paramashiva, Supremul Absolut. Întreaga realitate este percepută ca fiind jocul acestor două principii. În acest joc, Shiva joacă rolul de martor, observatorul care experimentează creaţia într-o stare de pace, de calm. Shakti, joacă rolul energiei creatoare şi este ea însăşi creaţia şi manifestarea. Se mai poate spune, analogic, că Shakti este visul, iar Shiva este visătorul, că Shakti este întregul univers, toată experienţa, iar Shiva este lumina prin care ea este percepută şi trăită.

Shakti are mai multe aspecte: Kali, forţa timpului; Tara, forţa compasiunii; Tripura Sundari, forţa iubirii şi a frumuseţii; Lakshmi; Parvati; Dhumavati, forţa vidului şi multe altele. Toate aceste aspecte ale lui Shakti dansează în faţa lui Shiva şi împreună cu El, fiind polarizate de către El, iar prin dansul lor ele fac să apară şi să dispară toate aspectele manifestării, cum ar fi creaţia şi distrugerea, viaţa şi moartea, golul şi plinul.

Cel mai faimos simbol al lui Shiva în uniune cu Shakti, care este de fapt una dintre reprezentările cele mai importante din India, este numit “Shiva lingam” - “lingam” organul sexual masculin înăuntrul unui “yoni” organul sexual feminin, în fuziune. Aceste două principii, Shiva şi Shakti, se regăsesc în fiecare fiinţă umană şi unirea lor se reflectă la nivel de suflet. Pentru a explica aceasta putem lua drept exemplu nevoia bărbatului de independenţă, (comparată cu principiul masculin universal care este în esenţă transcendent şi de neatins, Shiva ca şi Conştiinţă, dincolo de minte) şi nevoia femeii de intimitate (comparată cu principiul feminin universal care este în esenţă iubirea, într-o permanentă uniune cu tot ceea ce există, ascunsă dar niciodată separată, Shakti ca şi energie creatoare fundamentală, îmbrăţişând totul).

Tantra, ca ştiinţă spirituală tradiţională eminamente practică, porneşte de la principiile metafizice care stau la baza universului şi formulează, pe baza lor, principii practice eficiente pentru transformarea omului, pornind de la corpul fizic şi continuînd cu profunzimile sufletului său. Unele texte tantrice menţionează trei căi spirituale tantrice diferite:

a- “calea kaula”, care include anumite procedee (inclusiv ritualuri) tantrice care determină amplificarea şi transmutarea potenţialului erotic, sublimarea ascendentă a energiei şi trezirea lui Kundalini Shakti (descrisă metaforic ca fiind asemeni unui şarpe având o forţă uriaşă concentrată sub forma unei spirale la baza coloanei vertebrale, în Muladhara chakra). Această energie colosală, atunci când este “trezită” şi “ridicată”, urcă de-a lungul coloanei vertebrale provoacă totodată şi o transformare spirituală;

b- “calea misara” combină tehnici tantrice diferite (atât interioare cât şi exterioare) care au drept scop ridicarea energiei Kundalini în zona inimii, în centrul inimii, Anahata chakra. Primele două căi fac parte din aşa-numita “Tantra de mâna stângă, Vama Marga”;

c- “calea samaya”, face parte din aşa-numita “Tantra de mâna dreaptă”, Dakshina Marga, iar în această cale nu există ritualuri tantrice exterioare. Pe această cale, identificarea cu principiile masculine şi feminine se realizează la modul simbolic, interior, prin intermediul meditaţiilor, a ascezei. Acestea au drept scop sublimarea energiei Kundalini Shakti în zona capului, în centrul subtil de forţă Sahasrara.

În acest sens, traducătorii moderni subliniază faptul că această cale, samaya, este cea mai elevată şi cea mai pură dintre toate cele trei căi. Pe de altă parte, Kularnava Tantra, unul dintre cele mai importante texte de Tantra, consideră că prima cale, calea kaula, care are cele mai mari implicaţii în acţiunile şi viaţa acestei lumi, este cea mai elevată dintre toate cele trei. Mai mult decât atât, se menţionează aici faptul că o sinteză perfectă a celor trei căi este cea mai bună cale de urmat, decât să se urmeze separat fiecare cale în parte.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=3634

Aplicată în cuplu, Tantra este un gen de meditaţie în doi, care îşi găseşte izvorul în unirea dintre principiile feminin şi masculin, şi al cărei motor este energia sexuală. Este o invitaţie la descoperirea dimensiunii sacre a întâlnirii amoroase şi mijlocul de a face să vibreze la unison corpul, sufletul şi conştiinţa. Aceasta însă nu se realizează într-o singură zi. Este o cale care cere o angajare de fiecare clipă. Este arta de a trăi intens fiecare moment al vieţii ca şi cum ar fi ultimul.

Tantra este o celebrare a vieţii, o sărbătoare a lui „aici şi acum”, a ceea ce se petrece, indiferent ce se petrece sau cum se petrece. Este un cult al naturii şi vieţii, în care nici un aspect nu este renegat: interiorul, exteriorul, bucuria, necazul, râsul, plânsul, mânia, încrederea, îndoiala, umbra şi lumina. Tantra nu este nici represiune, nici necuviinţă, ştiind că una este vectorul celeilalte. Ea este ceea ce este, în mod conştient.

Tantra nu este nici un curs de educaţie sexuală, nici o simplă tehnică de contracepţie prin retenţia ejaculării. A nu ţine seama decât de acest aspect înseamnă a rata misterul Tantra-ei. Este adevărat, după cum vom vedea, că o respiraţie foarte lentă permite reţinerea ejaculării şi prelungirea actului amoros. Însă, comportându-se în acest fel, bărbatul riscă să-şi piardă spontaneitatea, inocenţa şi latura lui nedomesticită totodată; mentalul preia controlul şi nu mai rămâne loc de meditaţie. Or, esenţa Tantra-ei nu este o tehnică, ci este „iubire”, „rugăciune”, o relaxare a inimii ce creează un spaţiu în care bărbatul şi femeia se topesc.

În Tantra regăsim inocenţa copilului, învăţăm din nou să ne jucăm cu persoana iubită fără să planificăm actul sexual, întrucât proiectul falsifică jocul şi rupe contactul cu trăirea clipei. Acceptarea totală a ceea ce se petrece determină deschiderea sufletului. Întâlnirea este adevărată pentru că fiecare din cei doi se poate arăta aşa cum este. Nu este nimic de dovedit, nimic de apărat, nimic de protejat. Două fiinţe trăiesc o relaţie de iubire autentică. Nu contează timpul, vârsta sau condiţiile exterioare; doar clipa prezentă este cea care contează. Cu cât ne asumăm riscul de a fi noi înşine în momentul prezent, cu atât relaţia se înrădăcinează, se împlineşte şi înfloreşte.

Tantra nu este un curs tehnic, deşi foloseşte anumite metode şi tehnici care pot permite o deschidere spre lumea tantrică şi care presupun o practică constantă şi multă perseverenţă. Veţi întâlni o experienţă a Tantra-ei care poate fi un răspuns binevenit haosului social şi afectiv actual.

Tantra nu este nici o filosofie, nici o religie în sensul dogmatic al termenului. Ea nu se opune nici uneia dintre ele. Este o experienţă esenţial spirituală. Este religioasă în sensul de RELEGARE, care restabileşte legătura între sus şi jos, între cer şi pământ, între sex şi conştiinţa divină. În natura ei profundă, Tantra este o ştiinţă, o experienţă unitară a corpului, a sufletului şi a minţii. Ea ne arată o cale spirituală a cărei practică generează o experienţă verificabilă de expansiune a conştiinţei ce permite eliberarea.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1864

“Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri” - Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)

Cuvântul sanscrit Tantra, a cărui semnificaţie primară este „urzeală, ţesătură”, poate fi tradus în multe alte moduri, de exemplu: „tehnică pentru amplificarea conştiinţei”. Tantra nu este o religie, în sensul tradiţional al termenului, sau o filosofie, dar nici o cale mistică bazată pe concepte metafizice. Tantra este un instrument empiric pentru cel ce se află în căutarea realizării spirituale; este un ansamblu de tehnici practice (nu doar de factură erotică) al căror succes se bazează pe experienţa proprie, dobândită în cadrul vieţii concrete. Amplificarea conştiinţei, înţeleasă în acest mod, include toate aspectele vieţii noastre, şi, tocmai în acest cadru, Tantra este singura disciplină în care se produce o sinteză între dimensiunile aparent opuse ale plăcerii senzoriale şi Eliberării. Tocmai dorinţele noastre hedoniste, bazate pe principiul satisfacţiei simple şi imediate, formează în Tantra dinamica prin care se lărgeşte conştiinţa, până ce se ajunge la experienţa mistică – astfel, practicile sexuale devin un vehicul al progresului spiritual. Căci, precum scrie Guhyasamaja Tantra: „nimeni nu reuşeşte să obţină Eliberarea doar dacă se angajează în practici dificile şi chinuitoare; Eliberarea poate fi atinsă şi prin satisfacerea conştientă a tuturor dorinţelor”.

Mai mult decât a crea o punte între sexualitate şi spirit, Tantra uneşte două direcţii ale căutării spirituale care, în alte şcoli spirituale, sunt despărţite: controlul şi extazul. În yoga vedantică, de exemplu, accentul se pune îndeosebi pe stăpânirea de sine, autodisciplină, transcenderea ego-ului, meditaţia cu privire la propria persoană ca aflându-se în faţa divinului; dimpotrivă, la misticii creştini contează mai mult abandonul în faţa Divinului, aşteptarea răbdătoare a Graţiei sale şi nimicirea ego-ului. În Tantra, Divinul şi individul rămân fiecare la locul său, iar obiectul căutării este, în principal, acea vibraţie a conştiinţei care te conduce către întâlnirea cu aceşti doi poli opuşi ai experienţei subiective, de-a lungul a două căi, cea activă şi cea pasivă, ambele fiind parcurse de către tantrici.

Să dedicăm acum câteva cuvinte istoriei Tantra-ei, originilor şi dezvoltării sale, fără a avea pretenţia de a acoperi integral istoricul acestui fenomen cultural şi spiritual extrem de vast şi întins ca durată şi spaţiu de răspândire.

Originile tantrismului urcă în timp până în jurul anului 2000 î. Hr., când populaţia Haroppa a migrat în valea Indului. Această populaţie se bucura de o bunăstare importantă şi dovezile arheologice probează că apreciau în mod deosebit artele. Societatea Haroppa era de tip matriarhal. Principala preocupare a haroppeilor era să trăiască în bunăstare, fiecare locuinţă fiind dotată cu cel puţin o baie. În piaţa centrală a capitalei lor, Mohenjo-Daro, edificiul dominant nu era un turn sau un templu, ci o piscină imensă – un adevărat monument al bunăstării. În culturile matriarhale, femeia ocupa un loc de onoare, atât în viaţa profană, cât şi în cea religioasă, ultima fiind centrată în jurul zeiţei Mamă. Imaginea feminină domina sanctuarele. Cu braţele deschise, cu picioarele desfăcute, ea se oferea adorării. Merită semnalat şi obiceiul haroppeilor de a pune un pat mare în camera principală a casei. Acesta era patul stăpânei casei, în care – în camera principală, în salon – se celebra actul amoros.

În societăţile matriarhale, chiar şi religia era o experienţă vie, în care întâlnirea cu Divinul nu era legată de un sistem de dogme şi credinţe, ci constituia o experienţă personală. Pentru aceasta, religia haroppeilor este strâns legată de corp, de plăcere şi de sexualitate. În religiile societăţilor patriarhale, Divinul este perceput ca fiind îndepărtat şi astfel aproape de neatins de către fiinţa umană: Divinul nu este văzut ca aflându-se în interiorul conştiinţei individuale şi, din acest motiv, ia naştere dorinţa de a umple această prăpastie adâncă dintre om şi Divin cu credinţe, ritualuri şi intermediari (sacerdoţi) care joacă rolul unei punţi între pământ şi cer.

Drept urmare, trecerea de la o organizare matriarhală a societăţii la organizarea de tip patriarhal – proces care a avut loc atât în India, cât şi în Europa – a schimbat fundamental concepţiile religioase. În vreme ce tantrismul cunoaşte o gamă vastă de reprezentări ale principiului feminin, în cultura creştină, viziunea asupra principiului feminin este scindată: femeia apare fie în ipostaza de prostituată, fie în cea de madonă aflată în adorarea pasivă a progeniturii sale masculine. În tantrism, reprezentările principiului feminin sunt deopotrivă erotice şi spirituale, extatice şi inteligente, feroce şi pacifiante. Femeia poate să etaleze inteligenţă, luciditate sau pasiune, şi poate să se eleveze spiritual, fără a mai fi necesar să mimeze o îngenunchere cu ochii plecaţi, o stare de pioşenie şi castitate, aşa cum cere falsa morală creştină.

Perioada de maximă înflorire a tantrismului se încadrează între secolele al X-lea şi al XII-lea d. Hr. şi a avut loc în Nordul Indiei, după care a fost suprimată ca urmare a impunerii religiei islamice. Tantrismul a supravieţuit, totuşi, prin activitatea unor şcoli secrete, în special în provinciile Bengal şi Assam, şi a stabilit de aici raporturi fructuoase cu China, unde se formase a doua şcoală majoră a sexualităţii conştiente, anume cea taoistă. În schimb, în Tibet, la adăpost de influenţele altor popoare, tantrismul a putut să se exprime în văzul lumii, unindu-se cu budismul şi cu Bon, antica religie şamanică: Guru-l Padmashambhava, un faimos tantric indian, a călătorit în Tibet în secolul al VIII-lea d. Hr., unde i-a iniţiat în Vajrayana (calea diamantului) pe primii discipoli, fondând şcoala Nyigmapa a budismului tibetan. În secolul al XI-lea, traducătorul tibetan Marpa a călătorit în India pentru a studia Tantra cu Naropa, la rândul său discipol al lui Tilopa. Reîntors în Tibet, a tradus şi a predat principiile tantrice faimosului său discipol, Milarepa. În această perioadă a început vasta popularizare a tantrismului în Tibet. Învăţăturile sale au stat la baza şcolii Kagyüpa a tantrismului tibetan. Aşadar, nu este de mirare că tocmai în Tibet găsim, alături de lama-şi de sex masculin, femei învăţate şi venerate.

Odată cu trecerea secolelor, şi în Tibet, unele şcoli – precum şcoala Gelugpa – au început să se distanţeze de practicile sexuale ale aşa-numitului „tantrism roşu” (sau tantrism al mâinii stângi), limitându-se la studiul uniunii dintre bărbat şi femeie pe plan energetic, fără a se mai pune accentul pe contactul fizic: această versiune mai metafizică a devenit aşa-numitul „tantrism alb” (sau tantrism al mâinii drepte). Astfel, celebra mantră budistă „Om mani padme hum” este tradusă de regulă într-un mod voalat, drept „giuvaerul din floarea de lotus”, traducere care nu înseamnă însă absolut nimic. În acest caz, pudoarea este cea care i-a silit să găsească o interpretare artificială, negăsindu-se, astfel, originea tantrică a acestei mantra-e. Aşadar, care este adevărata semnificaţie a acestei mantra-e antice? Mani, giuvaerul este echivalentul tibetan al termenului sanskrit vajra (diamant), care este simbolul organului sexual masculin; padme este floarea de lotus care simbolizează yoni-ul, vaginul; prin urmare, „giuvaerul din lotus” nu semnifică nimic altceva decât uniunea sexuală, maithuna, în care principiul masculin şi cel feminin se unesc fie în sens carnal, fie în sens mistic.

Secolele următoare au fost secole de declin pentru tantrism în India şi abia după revoluţia sexuală din anii 1970 şi emanciparea femeii în Occident s-a pregătit terenul pentru redescoperirea uniunii erotismului cu spiritualitatea. În ultimele decenii, lama-şii tibetani au adus în Europa şi America învăţăturile tantrismului alb, iar unii dintre ei – precum Lama Yesce, Lama Zopa sau Chöpyam Trungpa Rinpoche – au făcut multe în sensul adaptării meditaţiilor tibetane la mentalitatea occidentală. În India, multe ashram-uri sunt deschise occidentalilor, iar maeştri precum Osho (Rajneesh), Paramahansa Satyananda sau Yogi Bhajar au făcut publice chei de lectură mai inteligibile pentru interpretarea textelor tantrice antice.

Dar tehnicile tantrice străvechi s-au dovedit a nu fi atât de uşor accesibile publicului modern. Înţelegerea în cazul multor aspiranţi tantrici era anevoioasă, ei neavând formaţia emoţională sau mentală necesară pentru a putea pătrunde misterele învăţăturilor tantrice. Mulţi dintre ei se regăseau într-o situaţie asemănătoare celei descrise de Margo Anand, una dintre pionierele noului tantrism roşu: „Primul ritual – recitarea mantra-elor – ne ajută să ne concentrăm. Ne privim în ochi: să nu îmi arăt frica, să nu o ignor pe a sa! Care este pasul următor? Of, trebuie să mă întrerup mereu pentru a citi instrucţiunile. Asta întrerupe energia. A, da , să respir! Să inspir timp de 6 secunde, să fac retenţii timp de 12 secunde, să expir timp de 6 secunde în sincronie cu celălalt. Dar el inspiră, iar eu expir; am greşit totul. Pe deasupra, acea dificilă postură a lotusului: braţele încrucişate în spate, ţinând degetul mare de la picior între degetul mare şi cel arătător ale mâinii, în timp ce vizualizăm o lumină verde între anus şi organele genitale, care creşte încetul cu încetul. Nu reuşesc să văd nimic... „Ce modalitate de relaxare!” exclamă bărbatul, al cărui sceptru tantric nu este dispus să intre în erecţie. În cele din urmă reuşim, printr-o expiraţie profundă, să trezim energia, ajutaţi de câteva trucuri şi de o mângâiere nepotrivită. Trec 20 de minute, dar nu apare nici un fel de extaz. Punctul culminant îl constitue un uşor fior de-a lungul coloanei vertebrale. Exerciţiul este exotic, dar nu e chiar o revelaţie.” În acest caz, trebuie să avem în vedere faptul că nu tehnica e greşită, ci cel care o aplică nu a înţeles-o corect. În cazul ritualurilor tantrice mai ales, accentul se pune pe trăirea emoţională şi pe deschiderea totală a celor doi iubiţi unul faţă de celălalt, fiind total eliberaţi de orice constrângeri mentale sau prejudecăţi. Realizat în aceste condiţii, ritualul va decurge de la sine.

Astăzi, sexualitatea a devenit liberă, iar femeia şi-a regăsit locul, graţie emancipării; situaţia socială nu mai e cea de acum 2000 ani; dar încă se presupune că actul sexual aparţine mai mult bărbatului şi că satisface mai mult dorinţa masculină decât cea feminină. Această prejudecată este moştenirea lăsată de secolele de represiune patriarhală exercitată fie asupra sexualităţii, fie asupra feminităţii, şi le împiedică pe multe femei să creadă că actul amoros elevat ar fi un vehicul al creşterii spirituale, aşa cum era considerat într-o cultură concepută la modul feminin. Trăim într-o epocă în care abordarea sexualităţii ridică noi probleme: dacă, până acum câţiva ani actul amoros părea interzis, astăzi se pare că a face dragoste a devenit o obligaţie. Represiunii, încă nedigerate în întregime, i s-a adăugat gustul amar al actului amoros făcut cu orice preţ...

Se pare că astăzi, în Occident, tantrismul satisface două mari nevoi: prima este cea de a trasa un itinerar spiritual care să ne reconecteze cu dimensiunile mai ample ale fiinţei într-un mod foarte practic şi experimental; a doua, este cea de a crea o cultură a erosului – aşa cum există o cultură a bunăstării, a sportului, a alimentaţiei... Într-adevăr, în materie de sexualitate, aproape toţi suntem autodidacţi. În lumea erosului, tradiţiile sunt puţine, experienţele fiecare şi le face singur şi le păstrează pentru sine, schimbul de informaţii este sporadic, şcolile sunt cvasiinexistente. În plus, suntem bombardaţi de mesaje sexuale de toate felurile (cuvinte, imagini, etc.) mai ales prin intermediul mass-mediei şi totul ne apare ca fiind permis, dar, în realitate, aceste mesaje noi nu reuşesc să transforme cu adevărat universul erotic al fiecărui individ. Toate acestea par mai degrabă provenite din lumea fanteziei.

Pe de altă parte, în tantrism se pune accentul pe folosirea imaginilor cu tentă erotică, pe trăirea senzaţiilor fizice, dar care de data aceasta vor fi înţelese şi folosite de cel care are o minte lucidă şi atentă, extrem de relaxată şi de deschisă, pentru exprimarea emoţiilor, a afectului, a iubirii şi a diferitelor forme ale senzualităţii. Tantricul va urmări să-şi deblocheze potenţialul energetic latent în fiinţă, utilizându-l pentru a-şi întări corpul şi mintea, rămânând perfect conştient de întregul proces spiritual. Ceea ce diferenţiază un ritual tantric de un act sexual banal este tocmai această uniune prin fuziunea dintre energia elevată, sacră a lui Shakti, cu conştiinţa lui Shiva, pe fondul emanaţiei radiante a iubirii pure.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=4315

Yoga şi Tantra formează filonul primitiv al tradiţiei spirituale indiene fiind profund legate de filozofia universală. S-a scris şi s-a discutat mult despre aceste discipline spirituale, dar datorită profunzimii şi simbolismului ascuns ele rămân în mare parte opace Occidentului. Păstrată secretă de-a lungul secolelor, Tantra rămâne difuză, misterioasă şi enigmatică deşi este constant prezentă într-o mulţime de tehnici de yoga, mai ales în formele tibetane. La o investigare consecventă ea apare ca o ştiinţă originală despre om, în care forţele cosmice se amestecă cu fiziologia, psihologia, magia şi spiritismul. Tantra oferă o viziune practică şi pe mai multe nivele despre fiinţa umană, o teorie unificată care explică aspectele cele mai intime ale comportamentului uman care au scăpat cercetării obişnuite. Un studiu detaliat asupra tantrismului ar contribui la îmbogăţirea ştiinţei contemporane şi a psihologiei într-o manieră nouă şi originală.

Scopul ultim al tuturor formelor de yoga este să indice calea de integrare perfectă in Realitatea obiectivă şi să realizeze o uniune armonioasă între diferitele nivele ale manifestării fenomenelor cosmice. Scopul principal este să se acţioneze în perfectă concordanţă cu armonia şi activitatea cosmică superioară. De aceea, prin diferite tehnici de yoga, conştiinţa practicantului yoga este expansionată iar capacitatea de percepţie superioară este dezvoltată şi amplificată la maximum. Aceste caracteristici sunt comune tuturor disciplinelor spirituale, iar Tantra Yoga nu constituie o excepţie.

Tantra concepe Universul ca o ţesătură de energii invizibile, extrem de complexă şi multidimensională. Această Ştiinţă permite expansiunea controlată a conştiinţei dincolo de această ţesătură de aparenţe iluzorii şi astfel ne eliberează de ignoranţă. Tantra mai este numită şi Vama Marga, adică Calea de mâna stângă datorită faptului că femeia, care reprezintă influenţa lunară, polaritatea negativă sau stângă, joacă un rol esenţial în această Ştiinţă. Totuşi calea care este recomandată aici nu este alcătuită din negaţii şi austerităţi ca în majoritatea altor sisteme spirituale, ci este o cale a acceptării, a plăcutului şi a beatitudinii. Tradiţia tantrică arată clar că starea de integrare armonioasă şi de libertate spirituală poate fi obţinută prin experienţă directă şi trăirea vieţii de zi cu zi. Nivelele inferioare de conştiinţă nu pot fi controlate fără efort şi depăşite, fără să fie trăite complet şi frenetic, intens şi total, în toată plenitudinea puterii lor.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1912

Alea iacta est !

„Sexualitatea, sursa stării de bine şi de fericire, oferă accesul la conştiinţa divină. Atât timp cât implică iubire şi respect reciproc, relaţia sexuală ne permite să ieşim din noi înşine printr-o stare de abandon deplin şi comuniune totală cu celălalt. Această experienţă devine astfel tainică, purifică şi revitalizează fiinţa la toate nivelele, de la cel fizic până la cele mai subtile”. (Anne Givaudan, „Citirea aurei şi tratamente eseniene”)
Sexualitatea este unul dintre subiectele cele mai prost înţelese şi mai greşit abordate de către fiinţa umană, în ciuda progreselor sociale şi a îmbunătăţirii condiţiilor de trai din epoca actuală. Energia sexuală este cea mai puternică energie aflată la dispoziţia oricărei fiinţe umane, exercitând dintotdeauna o puternică fascinaţie. Cu toate acestea, majoritatea sistemelor religioase, îndeosebi tradiţia religioasă iudeo-creştină, ale cărei prejudecăţi legate de sexualitate sunt adânc impregnate în subconştientul colectiv, au făcut mari eforturi în direcţia distrugerii şi pervertirii sexualităţii, privând-o de caracterul ei spiritual şi sacru, cu scopul nedezvăluit de a frâna evoluţia fiinţei umane şi a o putea controla mai uşor.

Sexualitatea în lumea contemporană

Energia sexuală constituie forţa de bază a fiinţei umane. Oamenii cu o sexualitate puternică şi armonioasă se simt mai liberi, mai fericiţi, optimişti, trec mai uşor peste greutăţile vieţii şi devin mai greu de manipulat. Aşadar, este uşor de înţeles vehemenţa cu care sistemele religioase au îngrădit şi condamnat sexualitatea de-a lungul istoriei.

La polul opus, curentul pornografiei a redus sexualitatea doar la elementele fizice, instinctuale, deposedând-o de aspectele sale sublime si târând-o astfel în noroi, nerezolvând câtuşi de puţin problema sexualităţii contemporane. Fiind complet opusă îngrădirilor religioase, pornografia promovează o sexualitate deşănţată, chiar ostentativă, care pierde, din păcate, cu totul din vedere dimensiunea spirituală a acesteia.

Nici educaţia sexuală predată în şcoli nu ajunge foarte departe, ea prezentând doar aspectele mecanice ale unui act care se sfârşeşte în mod obligatoriu cu ejacularea masculină.

Devierile sexuale de care abundă mass-media ajung câteodată până la adevărate monstruozităţi şi fac dovada degenerescenţei la care unii contemporani ai noştri au ajuns. Consumul de afrodiziace în întreaga lume este impresionant şi este realizat cel mai adesea fără discernământ.

Astfel, tabloul vieţii sexuale al lumii contemporane se prezintă în culori foarte sumbre.

O soluţie străveche pentru probleme moderne

Soluţia înţelepciunii străvechi la problemele sexuale moderne este practica tantrismului. Aceasta reprezintă atât o modalitate de a ne îmbunătăţi uimitor performanţele sexuale într-un mod perfect natural şi plăcut, cât şi o cale spirituală menită să ducă la împlinirea şi desăvârşirea fiinţei umane.

În Tantra, energia sexuală şi, în special, pasiunea amoroasă nu se opun vieţii mistice şi spirituale. Atunci când este trăită conştient şi pe deplin controlat, sexualitatea facilitează atingerea celor mai înalte trăiri mistice, prin iubire liberă şi nelimitată.

Iubirea este o componentă esenţială în practica tantrismului, ea fiind catalizatorul tuturor practicilor amoroase tantrice, sexualitatea fiind privită ca manifestare fizică a iubirii şi integrată practic ca atare.

Din nefericire, viziunea modernă despre tantrism este redusă, în special în occident, la vagi tehnici sexuale cu o uşoară notă de spiritualitate, destinate să elibereze într-un mod miraculos practicanţii. Imaginea sa cea mai cunoscută este cea a unei sexualităţi sălbatice, practicate în acompaniamentul unor instrumente exotice şi îmbibată cu mireasma beţişoarelor parfumate.

Tantrismul veritabil este, însă, mult mai mult. El opune iubirea exploatării sexuale, iar valorile sale sunt cele ale respectului necondiţionat faţă de esenţa spirituală ultimă şi deplin liberă a fiecărei fiinţe umane, pe care îşi propune s-o regăsească fără a se pierde într-o căutare exterioară sterilă şi iluzorie.

Ţelul tantrismului este desăvârşirea spirituală

În tantrism, spiritul este sursa din care se nasc şi unde se întorc toate fenomenele, toate diferenţierile, toate textele sacre, învăţăturile, doctrinele şi toate dualităţile. Astfel, doar experienţa directă a naturii esenţiale a propriului spirit este aducătoarea supremei desăvârşiri.

Tradiţiile spirituale autentice oferă două modalităţi pentru a integra divin sexualitatea în viaţa noastră de zi cu zi: abstinenţa activă (adică suspendarea oricărei activităţi sexuale) şi continenţa sexuală. Dintre acestea, abstinenţa a fost universal recunoscută şi practicată în cadrul diferitelor căi spirituale, iar continenţa sexuală a fost păstrată doar pentru practicanţii tantrici şi pentru cei din elita societăţii.

Abstinenţa, nefiind o posibilitate accesibilă oricui, a fost abordată doar de anumiţi oameni care şi-au dedicat întreaga viaţă lui Dumnezeu. Restul lumii, căzând astfel pradă ignoranţei şi păcatului, a rămas să trăiască în mijlocul unei societăţi în care sexualitatea e profund controversată şi în mod dureros distorsionată, în pofida caracterului ei natural şi firesc.

Tantrismul, pe de altă parte, oferă perspectiva practicării continenţei sexuale, care nu presupune renunţarea la viaţa amoroasă ci, dimpotrivă, se foloseşte de energia sexuală ca de o veritabilă trambulină spre profunzimi spirituale nebănuite.

Calea regală de atingere a stării de iluminare

Actul sexual nu trebuie privit ca o cursă contracronometru spre a atinge orgasmul, ci ca un mijloc plăcut de a accesa nivele superioare de conştiinţă. Lipsit de dimensiunea spirituală pe care tantrismul o infuzează sexualităţii, actul erotic rămâne o simplă manifestare instinctuală.

În tantrism, focul pasiunii erotice este controlat şi sublimat printr-o dirijare ascendentă a energiei, acţiune care antrenează trezirea unei energii colosale în fiinţă, numită tradiţional KUNDALINI. Această energie fundamentală este în mod obişnuit într-o stare „adormită”, încolăcită la baza coloanei vertebrale, la nivelul primei CHAKRA (centru de energie subtilă a fiinţei umane).

Odată trezită, ea va trebui să parcurgă un traseu ascendent, din CHAKRA în CHAKRA, de-a lungul coloanei vertebrale, dinamizând succesiv toate cele şapte CHAKRA-e şi ieşind prin CHAKRA coronară, într-o stare extatică de fuziune cu întregul univers. Tocmai de aceea se spune că aceasta este calea regală de atingere a stării de iluminare.

Rolul femeii este esenţial

Această manieră spirituală de abordare a sexualităţii, folosindu-ne conştient de atracţia sexuală şi de plăcerea trăită plenar într-o relaţie de cuplu bazată pe iubire reciprocă, oferă noi viziuni şi posibilităţi de dezvoltare lăuntrică, într-o societate dominată de sistemul patriarhal şi sexualitatea masculină.

Pe de altă parte, departe de a fi considerată o sursă de păcat, imoralitate sau tentaţie decadentă, femeia are rolul de iniţiatoare în Tantra. Prin imensa sa capacitate orgasmatică femeia este în mod spontan pregătită pentru calea tantrică şi pentru a transmite cele mai înalte învăţături mistice.

Tantrismul creează o polarizare profundă între adepţii săi, bărbaţi şi femei, fiecare îndeplinind rolul său bine stabilit în jocul extaziant al polarităţilor universale care guvernează permanent întreaga manifestare.

Arta de a face dragoste – cale de revelare a Sinelui Divin

Pentru ca această pătrundere în profunzimile fiinţei să poată fi experimentată, adeptul tantric trebuie să aibă o atitudine profund relaxată. Aceasta îi permite să se situeze în centrul vârtejului energiilor declanşate în actul erotic, într-un mod asemănător situării în centrul imobil al unei tornade. Astfel el nu este deloc deviat de uriaşele energii care se pot declanşa într-o astfel de fuziune.

Această stare, o adevărată cheie în Tantra, permite manifestarea unor energii din ce în ce mai mari. Fără acestea accesul la dimensiunile profunde ale fiinţei nu ar fi posibil.

A stăpâni arta relaxării atunci când te afli într-un stadiu avansat de excitaţie sexuală poate părea dificil, deorece aparent este o contradicţie. Este vorba, însă, de o relaxare în care practicantul îşi păstrează luciditatea bucurându-se plenar, fără a se lăsa pradă senzaţiilor fizice pe care le trăieşte într-o manieră profund interiorizată.

Acest mod de a face dragoste permite trăirea orgasmelor multiple din ce în ce mai intense, atât de către femei, cât şi de către bărbaşi, lucru cu totul neobişnuit pentru omul zilelor noastre, care asociază orgasmul cu pierderea energiei sexuale prin descărcare.

Experimentarea valurilor orgasmice de către cuplul tantric care fuzionează cu continenţă sexuală poate duce, atunci când orgasmele sunt trăite la unison de către cei doi iubiţi, la starea de SAMADHI, scopul tuturor practicilor spirituale. Atunci, fuziunea dintre cei doi atinge cele mai profunde straturi ale fiinţei, ajungând în punctul terminus al aventurii spiritului în căutarea de sine - ţelul spiritual ultim, esenţa tuturor esenţelor.

Practica tantrismului presupune o disciplină riguroasă

Trezirea, amplificarea şi, în special, controlul forţei sexuale în fiinţa umană necesită o disciplină riguroasă. Aceasta vizează, în primul rând, descătuşarea de propriile noastre condiţionări, temeri, prejudecăţi, tabu-uri, emoţii negative, într-o stare iubire de sine şi împăcare cu fiinţa noastră lăuntrică.

Practica meditaţiei şi controlul respiraţiei constituie o pregătire excelentă în această direcţie. Există nenumărate tehnici şi iniţieri secrete pe care, odată pornit pe calea tantrică, le putem accesa şi practica cu succes.

Însă a face dragoste într-un mod conştient nu ţine doar de tehnică, este înainte de toate o artă în care este esenţial să ne dăruim cu întreaga noastră fiinţă, să ne abandonăm total şi lucid pentru a simţi plenar ceea ce se petrece în inimă, pentru a pătrunde de fiecare dată mai profund în interior, căci cu cât pătrundem mai adânc, cu atât suntem mai aproape de Sinele Divin.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=5435

Tratatele ezoterice orientale disting în general patru etape ale fuziunii amoroase care sunt intim legate de cei patru centri de forţă principali unde energia sexuală este apoi concentrată şi transformată. Cele patru etape se exprimă cel mai adesea prin semnale erotice specifice: zâmbetul fermecător, privirea încărcată de dragoste, îmbrăţişarea plină de iubire şi unirea amoroasă profundă totală.

Tantra consideră că etapele actului amoros reflectă o cosmologie importantă care leagă între ele împătrita amplificare a emoţiei, procesele psihice, consacrările spirituale, tipurile de conştiinţă, centrii psihici, meditaţiile, sunetele primordiale, culorile, formele, viziunile şi bucuriile extatice, de cele patru Momente sacre ale Uniunii ce sunt numite Varietate, Dezvoltare, Desăvârşire şi Transcendenţă. În Tantra-e se întâlneşte în repetate rânduri afirmaţia: ”totul se desfăşoară în patru etape”. Aceasta se aplică mai ales pe calea sexualităţii cosmice transfiguratoare ce se găseşte în învăţăturile sacre estice.

Înţelegând geneza naturală a actului sexual, cuplul perfect continent poate controla şi canaliza extazul sexual într-un sens ascendent, evolutiv. Pornind de la experienţe personale profund spirituale se pot experimenta în cuplu diverse nivele ale orgasmului (prezentate de noi în cadrul site-ului), ajungându-se până la orgasmul cosmic ce reprezintă o premisă a eliberării totale.

Nivelurile conştiinţei şi trăirile amoroase

Evoluţia împătrită a extazului de la zâmbetul erotic fermecător la actul amoros cosmizat este legată de modificările biofizice care apar între ambii iubiţi şi de experienţele lor psiho-fizice. Valul beatific al extazului amoros trece prin patru tărâmuri spirituale ale dorinţei, de la contactul fizic la aspiraţie, pasiune elevată şi ne face să ne scufundăm în transcendenţă. În aceste patru etape, sentimentul euforic al iubirii este amplificat şi sublimat.

Pentru a înţelege perfect învăţăturile secrete taoiste şi tantrice, este foarte important să învăţăm să recunoaştem natura împătrită a sexualităţii în toate manifestările ei. Tantra-ele afirmă că zâmbetul erotic fermecător, privirea erotică şi îmbrăţişarea amoroasă intimă sunt toate nivele lumeşti ale sexualităţii, în vreme ce uniunea sexuală fizică, propriu-zisă este nelumească sau cu alte cuvinte ”subtilă”. În mod similar, elementele pământ, apă, foc şi aer care corespund centrilor subtili de forţă ai sexualităţii până la nivelul ombilicului şi inimii (MULADHARA CHAKRA, SWADISTHANA CHAKRA, MANIPURA CHAKRA şi ANAHATA CHAKRA), se referă la menţinerea existenţei fizice, în timp ce elementul eter şi centrul subtil de forţă din regiunea gâtului (VISSUDDHA CHAKRA) se referă la desăvârşirea existenţei fizice, iar sfera mentală cosmică şi centrul subtil de forţă din regiunea capului (AJNA CHAKRA şi SAHASRARA) se află în strânsă legătură cu transcendenţa şi prin urmare se raportează la existenţa non-fizică.

Fiecare dintre aceste patru etape ale extazului amoros se leagă intim de un tip predominant de conştiinţă şi sunt corelate cu un anumit gen de experienţă spirituală, fiind astfel considerate o iniţiere separată în tradiţia tantrică. MANTRA-ele, mai ales cele care sunt prezentate mai jos, în tabel şi vizualizările respective pot ajuta fiecare la trezirea, amplificarea şi aprofundarea experienţelor extazului amoros.

Cele Patru Momente şi cele Patru Bucurii care le corespund sunt profund inefabile şi nu pot fi descrise şi aproape că nici nu există cuvinte pentru a vorbi despre ele. Acestea trebuie să fie experimentate conştient şi cu bucurie de către un cuplu deschis, unit, tandru, iubitor, şi PERFECT CONTINENT. Meditând asupra împătritului mister al erotismului elevat şi transfigurator, se pot experimenta stãri de transcendere a conştiinţei fizice limitate şi de iubire divinã.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1920

Alea iacta est !