În cadrul continenţei amoroase, un aspect absolut necesar, fără de care cei doi iubiţi nu pot să acceadă la spiritualitatea pură, este transfigurarea.

Puţini sunt cei care au o atitudine corectă în timpul fuziunilor amoroase, care pot vedea în actul amoros o posibilitate de a trece dincolo de finitudinile individualităţii, de a trăi stări elevate de conştiinţă şi chiar de a descoperi o cale spre desăvârşire. Societatea actuală promovează doar sexualitatea animalică, lipsită de iubire şi sacralitate.

Transfigurarea înseamnă a vedea în fiinţa iubită o sublimă manifestare a Divinului, a trece dincolo de limitările impuse de personalitatea umană, a cuprinde în sfera conştiinţei toate aspectele perfecte manifestate sau nemanifestate încă care conduc în mod spontan iubirea pe nivele elevate, superioare. Iată ce spune Julius Evola legat de modul cum este abordată sexualitatea în zilele noastre:

"Dacă ar fi să vedem în dragostea sexuală un impuls legat genetic de animalitate, ţinând seama de toate acestea ar trebui să tragem neapărat concluzia că omul se află pe un nivel mult inferior celui pe care stă orice specie naturală, deoarece el a permis iubirii, sexului şi femeii să-i intoxice şi să-i domine în asemenea măsură nu numai fiinţa fizică, ci şi, mai ales, domeniul facultăţilor sale cele mai înalte, şi anume să extindă şi să potenţeze aria de cuprindere a unei atarii invazii mult dincolo de cea cuvenită unui instinct banal. Dacă urmăm însă interpretarea metafizică a sexului, toate acele fapte ni se înfăţişează sub altă lumină şi valorizarea lor e total diferită. Tirania dragostei şi a sexului şi întreaga capacitate a erosului de a răsturna, slăbi sau subordona totul, în loc de a reprezenta o extremă degradare şi o demonie inextirpabilă în existenţa umană, devine semn al impulsului incoercibil în om de a trece cu orice chip dincolo de limitele individului finit."

Un exemplu de reală transfigurare ni-l oferă Victor Hugo în poezia sa cu acelaşi nume:

"Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un altar. Tronul exaltă, altarul sfinţeşte.
Bărbatul este creierul, femeia- inima. Creierul primeşte lumină, inima primeşte iubire. Lumina fecundează, iubirea reînvie.
Bărbatul este puternic prin raţiune, femeia este invincibilă prin lacrimi. Raţinea convinge, lacrimile înduioşează sufletul.
Bărbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu. Eroismul înnobilează, sacrificiul aduce sublimul.
Bărbatul are supremaţia, femeia are intuiţia. Supremaţia semnifică forţa, intuiţia reprezintă dreptatea.
Bărbatul este un geniu, femeia este un înger. Geniul este incomensurabil, îngerul este inefabil.
Aspiraţia bărbatului este către gloria supremă, aspiraţia femeii este îndreptată către virtutea desăvârşită. Gloria face totul măreţ, virtutea face totul divin.
Bărbatul este un cod, femeia este o evanghelie. Codul corijează, evanghelia ne face perfecţi.
Bărbatul gândeşte, femeia intuieşte. A gândi înseamnă a avea un creier superior. A intui, simţind, înseamnă a avea pe frunte o aureolă.
Bărbatul este un ocean, femeia este un lac. Oceanul are perla care îl împodobeşte, lacul - poezia care luminează.
Bărbatul este un vultur care zboară, femeia – o privighetoare ce cântă. A zbura înseamnă a domina spaţiul, a cânta înseamnă cuceri sufletul.
Bărbatul este un templu, femeia este sanctuarul. În faţa templului ne descoperim, în faţa sanctuarului îngenunchem.
Bărbatul este plasat acolo unde se sfârşeşte pământul, femeia - acolo unde începe cerul."
Victor Hugo

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1637

“Urcă sus, urcă departe. Scopul tău să fie cerul, ţelul tău să fie stelele.”

Transfigurarea este un procedeu specific care face posibilă punerea rapidă în rezonanţă cu energii subtile divine, cu sfere de forţă şi aspecte elevate sublime din MACROCOSMOS prin intermediul căruia elementele realităţii exterioare, distilate de viziunea înnobilatoare, imaginaţia şi puterea de expresie a celui care transfigurează se transformă, mai ales pentru acesta, într-o realitate nouă, elevată, minunată, spiritual-afectivă, încărcată, ce ne face să trăim o formă de extaz. Prin exemplul cunoaşterii artistice, sublime, transfigurarea constituie dovada rolului activ şi profund creator al conştiinţei în genere, rol subliniat adeseori de YOGA. Specificul cunoaşterii artistice, sublime capabilă să recreeze realul în ipostaze aprofundate, idealizate, înălţate, arhetipale, chiar şi ca proiect, construcţie şi model anticipator, prin ridicarea lui pe diferite trepte de transfigurare de la concretul sensibil la abstractul sensibil, în forme de expresie adecvate fiecăreia dintre treptele respective, i-au adus artei şi denumirea (acceptabilă ca metaforă) de oglindă magică a realităţii. Transfigurarea joacă un rol esenţial în continenţa amoroasă şi în AMORUL TANTRIC fără sfârşit. Cei doi iubiţi, transfigurându-se în fiinţe superioare, elevate, prin care se manifestă plenar graţia şi iubirea lui Dumnezeu ajung să trăiască împreună stări extatice de comuniune cu Dumnezeirea. Astfel, trăirea transfiguratoare devine o modalitate simplă dar extrem de eficientă atunci când este aplicată, de a avea acces la energia supremă a lui Dumnezeu.

Care este rolul transfigurării în actul erotic

Esenţa căii tantrice începe de la transfigurare. Cu alte cuvinte, eşti cu adevărat pe această cale numai în momentul în care viziunea fiecăruia asupra celuilalt se schimbă prin transfigurare. Astfel, dacă în momentul în care yoghinul face dragoste cu o femeie şi respectă continenţa sexuală, transmută şi sublimează, dar vede în ea tot o femeie obişnuită, în momentul acela nu se poate vorbi despre Tantra.

Atunci însă când el vede în iubita sa oceanul cosmic de energie primordială, şi nu este doar imaginaţie, fie ea şi creatoare, ci simte că este o realitate vie şi trăită, când simte în ea toate puterile universului care se manifestă plenar prin acel trup şi acel suflet de femeie, de acolo începe calea tantrică, dar nu înseamnă că se şi termină acolo. Pentru că acest început are o continuare, iar la vârfurile acestui sistem tantric există meditaţii foarte înalte asupra aspectelor esenţiale ale Divinului, privite prin prisma principiilor polar complementare care există la toate nivelurile, până la nivelul ultim în care acestea devin Suprema Conştiinţă şi Suprema Energie.

Deci, transfigurarea este foarte importantă, căci în cazul în care ea nu este integrată în actul amoros, se petrece un lucru pe care unii poate l-au remarcat. Deşi merg sinceri pe o cale spirituală şi încearcă să practice şi Tantra (integrând actul sexual ca o modalitate de a atinge eliberarea), au dificultăţi cum ar fi, de exemplu, confruntarea cu stări de posesivitate limitatoare şi egoistă, frustrări, ataşamente etc. Şi aceasta se petrece pentru că se uită finalitatea căii spirituale, care este o cale care te eliberează nu te înlănţuie. Desigur, a te elibera în contextul unei relaţii de iubire, nu înseamnă a deveni indiferent, ci doar a nu mai depinde de celălalt, ceea ce înseamnă că poţi în continuare să îl iubeşti dar să nu uiţi în acelaşi timp că, aşa cum spunea marele înţelept Yogananda, cel care iubeşte este de fapt Divinul, ocultat în diferite ipostaze: iubit, iubită şi iubire. “Dumnezeu prezent ca iubire în mine este îndrăgostit de iubirea Sa din tine.”

În mod paradoxal pentru unii, se pare că această cale tantrică îi leagă şi mai tare, şi nu reuşesc să atingă acele culmi ale extazului despre care vorbesc tantricii. Tendinţa obişnuită este aceea de a învinui sistemul, însă ei nu îşi dau seama că greşeala majoră pe care o fac chiar ei este tocmai lipsa atitudinii transfiguratoare în acea relaţie de iubire. Transfigurarea este cea care cosmizează iubirea umană obişnuită, conferindu-I aspecte din ce în ce mai elevate, ajungând în cele din urmă să se contopească plenar cu iubirea divină.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1854

În Univers, în lumea manifestată, totul poate fi redus la energie, aflată în vibraţie pe diferite niveluri, de la cele mai grosiere, la cele mai subtile. Din acest punct de vedere, până când atinge starea cea mai înaltă de eliberare şi deplină necondiţionare, conştiinţa unei fiinţe se găseşte, ca urmare a iluziei cosmice (MAYA), într-o stare condiţionată de ataşare, de ignoranţă şi de complacere într-un mod existenţial inferior. Această identificare a conştiinţei cu o ipostază a sa inferioară, de exemplu corpul fizic, se explică, de fapt, prin fenomenul de rezonanţă cu energia specifică acelui nivel de vibraţie. De ce amintim aici de fenomenul de rezonanţă? Pentru a înţelege mai bine cele două aspecte, de afirmare şi de negare care au loc în procesul transfigurării. Pentru că, din punctul de vedere al conceptului de rezonanţă, transfigurarea implică într-adevăr două secvenţe net distincte. Aspectul de negare reprezintă tăierea rezonanţei iniţiale cu un plan inferior, adică cu o sferă de rezonanţă mai joasă, iar aspectul de afirmare este crearea unei noi rezonanţe cu o sferă superioară şi asimilarea ei în fiinţă.

Raportându-se la marea sferă de rezonanţă subtilă a subconştientului colectiv, o fiinţă care se transfigurează dintr-un mod existenţial inferior, al omului obişnuit, în modul existenţial al unui geniu, translatează, prin prisma conceptului de rezonanţă, din sfera de rezonanţă a oamenilor comuni, în sfera de rezonanţă a geniilor din subconştientul colectiv. Deşi, în mod logic, ar putea să pară că ordinea celor două secvenţe este mai întâi procesul de negare şi pe urmă cel de afirmare, deci tăierea rezonanţei inferioare şi inducerea rezonanţei superioare, de multe ori lucrurile stau invers: adică prin aspiraţie, prin inducerea unei stări superioare, starea de rezonanţă inferioară este eliminată. Deci, este mult mai uşor să elimini răul chemând binele. Altfel, mentalul omului comun nu suportă golul care rămâne în urma eliminării unei stări inferioare, dacă nu este umplut cu o stare superioară. Acest aspect este important deoarece mulţi, atunci când încearcă să se transfigureze, nu caută altceva, decât să elimine starea inferioară, dar nu pun nimic în loc şi atunci conştiinţa fiinţei obişnuite recade în starea iniţială. Mulţi spun: "eu nu mai vreau să sufăr", dar ei nu-şi imaginează fericirea unui om eliberat şi atunci, pur şi simplu, caută să elimine suferinţa fără să pună nimic în loc. Iar mentalul nu acceptă aceasta şi cheamă înapoi suferinţa. Deci, important în starea de transfigurare este să ne raportăm nu la planul inferior depăşit, care oricum ne este foarte familiar, ci la planul superior la care vrem să accedem. La această stare nouă, transfigurată, trebuie să aspirăm intens, să ne gândim mereu, să ne lăsăm fascinaţi şi atraşi de noul univers în care vom pătrunde şi de noua viaţa pe care o vom trăi.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1846

“Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri” - Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)

Constatăm astfel că transfigurarea are un caracter relativ şi nu unul absolut, întrucât o stare de transfigurare a fiinţei în raport cu un nivel de manifestare inferior este, pe de altă parte, o stare cât se poate de obişnuită pentru nivelul de manifestare superior atins, care la rândul său, poate fi depăşit printr-o nouă transfigurare. Să spunem că o femeie, printr-o astfel de transfigurare, atinge condiţia de zeiţă încarnată şi, deşi ea trăieşte într-un corp fizic, va avea tot timpul o rezonanţă subtilă de zeiţă.

Să luăm un exemplu mai concret: o femeie care are tot timpul o predominanţă a nivelului de conştiinţă pe ANAHATA Chakra (centrul de forţă al energiilor iubirii şi afectivităţii universale)- aceasta fiind starea ei de conştiinţă - este superioară femeilor obişnuite, a căror dominantă se află la nivelul lui SWADHISTHANA Chakra - centrul energiilor sexuale. Dar să nu uităm că ANAHATA chakra corespunde în Univers unei lumi subtile paralele, şi din acest punct de vedere, faţă de fiinţele din această lume, specifică lui Anahata Chakra, ea nu este decât o femeie obişnuită. Atunci, din nou, printr-o nouă transfigurare, poate să treacă într-o altă stare, de exemplu, în condiţia existenţială a unei zeităţi, dominant activată la nivelul lui VISHUDDHA Chakra - centrul energiilor purităţii arhetipale.

În felul acesta, realizăm caracterul relativ al transfigurării, dar şi faptul că prin transfigurări succesive, o fiinţă umană poate ascensiona întreaga ierarhie a modurilor existenţiale posibile, de la cel al omului obişnuit, la starea ultimă, a fiinţei unite cu Divinul. O observaţie se impune aici. Am vorbit până acum de transfigurare ca fiind o stare sau un proces al conştiinţei. Deseori auzim vorbindu-se despre lucruri "neanimate" ca fiind transfigurate: un peisaj, o ambianţă etc. În primul rând, aceste lucruri nu sunt transfigurate prin ele însele, ci prin impresia pe care o lasă unui subiect conştient, adică unei conştiinţe care percepe; aşa-zisa realitate transfigurată nefiind altceva decât o percepţie a unei fiinţe transfigurate. Cu alte cuvinte, frumuseţea este în ochii privitorului . În al doilea rând, în realitate nu există lucruri neanimate, în Univers totul este animat, căci întreaga manifestare este străbătută de Oceanul de Conştiinţă al Divinului.

sursa:
http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?lang=RO&item=1850