|
Foreskin
| |
| ninna | Date: Saturday, 2013-07-13, 17:41:10 | Message # 1 |
 Lector
Group: Support
Messages: 415
Awards: 3
Status: Offline
| Foreskin
In male human anatomy, the foreskin is a double-layered fold of skin and mucous membrane that covers the glans penis and protects the urinary meatus when the penis is not erect. It is also described as the prepuce, a technically broader term that also includes the clitoral hood in women, to which the foreskin is embryonically homologous. The foreskin is fairly strechable, and acts as a natural lubricant.
The foreskin is typically retractable over the glans, and depending on its length, which varies between males, it may remain covering the glans whether the penis is flaccid or erect. Research found that 95% of males were able to fully retract their foreskin by adulthood.
The World Health Organization states that functions of the foreskin include "keeping the glans moist, protecting the developing penis in utero, or enhancing sexual pleasure due to the presence of nerve receptors." The foreskin may become subject to a number of conditions, treatments for which can include circumcision, whereby some or all of the foreskin is surgically removed. This procedure is most commonly elected for religious reasons. Regular washing under the foreskin was found to reduce the risk of numerous penile disorders.
Description
The outside of the foreskin is a continuation of the skin on the shaft of the penis, but the inner foreskin is a mucous membrane like the inside of the eyelid or the mouth. The mucocutaneous zone occurs where the outer and inner foreskin meet. Like the eyelid, the foreskin is free to move after it separates from the glans, usually by puberty. Smooth muscle fibres keep it close to the glans but make it highly elastic. The foreskin is attached to the glans by a frenulum, which helps return the foreskin over the glans.
Taylor et al. (1996) reported the presence of Krause end-bulbs and a type of nerve ending called Meissner's corpuscles. Their density is reportedly greater in the ridged band (a region of ridged mucosa at the tip of the foreskin) than in the larger area of smooth mucosa. They are affected by age: their incidence decreases after adolescence. Meissner's corpuscles could not be identified in all individuals. Bhat et al studied Meissner's corpuscles at a number of different sites, including the "finger tips, palm, front of forearm, sole, lips, prepuce of penis, dorsum of hand and dorsum of foot". They found the lowest Meissner's Index (density) in the foreskin, and also reported that corpuscles at this site were physically smaller. Differences in shape were also noted. They concluded that these characteristics were found in "less sensitive areas of the body". In the late 1950s, Winkelmann suggested that some receptors had been wrongly identified as Meissner's corpuscles.
The College of Physicians and Surgeons of British Columbia have written that the foreskin is "composed of an outer skin and an inner mucosa that is rich in specialized sensory nerve endings and erogenous tissue."
Development
Eight weeks after fertilization, the foreskin begins to grow over the head of the penis, covering it completely by 16 weeks. At this stage, the foreskin and glans share an epithelium (mucous layer) that fuses the two together. It remains this way until the foreskin separates from the glans.
At birth, the foreskin is often still fused with the glans. As childhood progresses the foreskin and the glans gradually separate, a process that may not be complete until late puberty. Thorvaldsen and Meyhoff (2005) reported that 21% of 7-year-old boys had non-retractable foreskins, and this number dropped to 7% at puberty, with first retraction at an average age of 10.4 years. Wright (1994) argues that forcible retraction of the foreskin should be avoided and that the child himself should be the first one to retract his own foreskin. Attempts to forcibly retract it can be painful and may injure the foreskin.
In children, the foreskin usually covers the glans completely, but not always in adults. Schöberlein (1966) conducted a study among 3000 young men from Southern Germany, found that 49.6% had the glans fully covered by foreskin; 41.9% partially covered; 8.5% uncovered - around half of which (4%) have the foreskin atrophied spontaneously without previous surgery. During erection, the degree of foreskin retraction varies considerably; in some adults, the foreskin remains covering the glans until retracted by sexual activity.
Functions
The foreskin typically covers the glans when the penis is flaccid, but generally retracts upon erection
The World Health Organization state that there is "debate about the role of the foreskin, with possible functions including keeping the glans moist, protecting the developing penis in utero, or enhancing sexual pleasure due to the presence of nerve receptors".
Sexual
Whiddon (1953), Foley (1966), and Morgan (1967) all believed that the presence of the foreskin made sexual penetration easier.
Taylor et al. (1996) described the foreskin in detail, documenting a ridged band of mucosal tissue. They stated: "This ridged band contains more Meissner's corpuscles than does the smooth mucosa and exhibits features of specialized sensory mucosa." In 1999, Cold and Taylor stated: "The prepuce is primary, erogenous tissue necessary for normal sexual function." Boyle et al. (2002) state that "the complex innervation of the foreskin and frenulum has been well documented, and the genitally intact male has thousands of fine touch receptors and other highly erogenous nerve endings." The AAP noted that the work of Taylor et al. (1996) "suggests that there may be a concentration of specialized sensory cells in specific ridged areas of the foreskin."
Moses and Bailey (1998) describe the evidence of sensory function as "indirect," and state that, "aside from anecdotal reports, it has not been demonstrated that this is associated with increased male sexual pleasure." The World Health Organization (2007) states that "Although it has been argued that sexual function may diminish following circumcision due to the removal of the nerve endings in the foreskin and subsequent thickening of the epithelia of the glans, there is little evidence for this and studies are inconsistent." Fink et al. (2002) reported "although many have speculated about the effect of a foreskin on sexual function, the current state of knowledge is based on anecdote rather than scientific evidence." Masood et al. (2005) state that "currently no consensus exists about the role of the foreskin." Schoen (2007) states that "anecdotally, some have claimed that the foreskin is important for normal sexual activity and improves sexual sensitivity. Objective published studies over the past decade have shown no substantial difference in sexual function between circumcised and uncircumcised men."
The term 'gliding action' is used in some medical literature to describe the way the foreskin moves during sexual intercourse. This mechanism was described by Lakshamanan & Prakash in 1980, stating that "[t]he outer layer of the prepuce in common with the skin of the shaft of the penis glides freely in a to and fro fashion..."[29] Several people have argued that the gliding movement of the foreskin is important during sexual intercourse.[30] Warren & Bigelow (1994) state that gliding action would help to reduce the effects of vaginal dryness and that restoration of the gliding action is an important advantage of foreskin restoration. O'Hara (2002) describes the gliding action, stating that it reduces friction during sexual intercourse, and suggesting that it adds "immeasurably to the comfort and pleasure of both parties". Taylor (2000) suggests that the gliding action, where it occurs, may stimulate the nerves of the ridged band, and speculates (2003) that the stretching of the frenulum by the rearward gliding action during penetration triggers ejaculation.
The Royal Australasian College of Physicians has stated that the foreskin protects the glans, and that "the foreskin is a primary sensory part of the penis, containing some of the most sensitive areas of the penis. The effects of circumcision on sexual sensation however are not clear, with reports of both enhanced and diminished sexual pleasure following the procedure in adults and little awareness of advantage or disadvantage in those circumcised in infancy." The Royal Dutch Medical Association (2010) states that many sexologists view the foreskin as "a complex, erotogenic structure that plays an important role ‘in the mechanical function of the penis during sexual acts, such as penetrative intercourse and masturbation’."
Protective and immunological
Gairdner (1949) states that the foreskin protects the glans. The fold of the prepuce maintains sub-preputial wetness, which mixes with exfoliated skin to form smegma. The American Academy of Pediatrics (1999) state that "no controlled scientific data are available regarding differing immune function in a penis with or without a foreskin." Inferior hygiene has been associated with balanitis, though excessive washing can cause non-specific dermatitis.
Evolution
In primates, the foreskin is present in the genitalia of both sexes and likely has been present for millions of years of evolution. The evolution of complex penile morphologies like the foreskin may have been influenced by females.
Conditions
Simmons et al. (2007) report that the foreskin's presence "frequently predisposes to medical problems, including balanitis, phimosis, venereal disease and penile cancer", and additionally state that "because we now are able to effectively treat foreskin related maladies, some societies are shifting toward foreskin preservation."
Frenulum breve is a frenulum that is insufficiently long to allow the foreskin to fully retract, which may lead to discomfort during intercourse. Phimosis is a condition where the foreskin of an adult cannot be retracted properly. Before adulthood, the foreskin may still be separating from the glans. Phimosis can be treated by gently stretching the foreskin, by changing masturbation habits, using topical steroid ointments, preputioplasty, or by the more radical option of circumcision. Posthitis is an inflammation of the foreskin.
A condition called paraphimosis may occur if a tight foreskin becomes trapped behind the glans and swells as a restrictive ring. This can cut off the blood supply, resulting in ischaemia of the glans penis.
Lichen sclerosus is a chronic, inflammatory skin condition that most commonly occurs in adult women, although it may also be seen in men and children. Topical clobetasol propionate and mometasone furoate were proven effective in treating genital lichen sclerosus.
Aposthia is a rare condition in which the foreskin is not present at birth.
Surgical and other modifications of the foreskin
Circumcision is the removal of the foreskin, either partially or completely. It may be done for religious requirements, health reasons such as to treat a medical disorder, or personal preferences surrounding hygiene and aesthetics. Preputioplasty is a minor procedure designed to relieve a tight foreskin without resorting to circumcision.
Foreskin restoration techniques (developed to help circumcised men 'regrow' a skin covering for the glans by tissue expansion) can be used by men with short foreskins to lengthen the natural foreskin so that it covers the glans. A narrow foreskin may also be widened by tissue expansion.
Other practices include genital piercings involving the foreskin and slitting the foreskin.
Langerhans cells
Langerhans cells are immature dendritic cells that are found in all areas of the penile epithelium, but are most superficial in the inner surface of the foreskin. A study by Szabo and Short (2000) targets Langerhans cells as receptors of HIV, and states that these cells "must be regarded as the most probable sites for viral entry in primary HIV infection in men." Langerhans cells are also known to express the c-type lectin langerin, which may play a role in transmission of HIV to nearby lymph nodes. However, de Witte et al. (2007) argued that langerin, produced by Langerhans cells, blocks the transmission of HIV to T cells.
Foreskin-based medical and consumer products
Foreskins obtained from circumcision procedures are frequently used by biochemical and micro-anatomical researchers to study the structure and proteins of human skin. In particular, foreskins obtained from newborns have been found to be useful in the manufacturing of more human skin.
Human growth factors derived from newborns' foreskins are used to make a commercial anti-wrinkle skin cream, TNS Recovery Complex.
Foreskins of babies are also used for skin graft tissue, and for β-interferon-based drugs.
Foreskin fibroblasts have been used in biomedical research.
http://en.wikipedia.org/wiki/Foreskin
Message edited by ninna - Saturday, 2013-07-13, 17:41:49 |
| |
| |
| yasash | Date: Saturday, 2013-07-13, 18:11:31 | Message # 2 |
 Doctor
Group: Administrators
Messages: 1431
Awards: 5
Status: Offline
| Fimoza
Fimoza este o afecțiune medicală ce împiedică retragerea completă a prepuțului la baza glandului la băieți sau la persoane adulte. Cuvântul fimoză derivă din grecescul phimos (φῑμός, "= botniță"). Termenul este ambiguu deoarece este folosit pentru a exprima atât o stare fiziologică în dezvoltarea individului (nu o boală), cât și o stare patologică(i.e. o stare ce creează probleme unei persoane). Elasticitatea și ambiguitatea unei definiții sunt obișnuite când se referă la copii. Rapoartele contradictorii și variațiile mari cu privire la rata circumciziilor post-neonatale reflectă lipsa de precizie a criteriilor de diagnosticare. Fimoza a devenit o temă controversată în dezbaterile despre circumcizie .
La majoritatea copiilor fimoza este mai degrabă fiziologică decât patologică, în timp ce la copiii mai mari și la adulți este mai frecvent patologică decât fiziologică. Unii au sugerat ca fimoza fiziologică la copii să se refere la neretractibilitatea prepuțului din perioada de creștere pentru a face o distincție mai clară între această etapă normală a dezvoltării și formele patologice ale fimozei. Abordările diferite sunt potrivite.
De remarcat că și femeile pot suferi de fimoză clitoridiană.
Fimoza congenitală sau infantilă
Încă din cea mai mare parte a secolului trecut în lumea medicală era larg recunoscut faptul că la băieții mici cu o dezvoltare normală prepuțul este incomplet separat de epiteliul glandului penisului. Prepuțul nu poate fi retractat cu ușurință. Există patru tipuri de atitudini și răspunsuri medicale față de fimoza infantilă "normală":
Unii medici, în special în prima jumătate a secolului douăzeci, recomandau retractarea repetată a prepuțului, la nevoie chiar puțin forțat, pentru desprinderea lui de gland. Se credea că separarea timpurie a prepuțului de gland permițând astfel spălarea glandului și a prepuțului ar putea preveni apariția fimozei patologice și a problemelor urinare la băieții mai mari. Se credea că igiena deficitară este un factor declanșator al apariției fimozei patologice. De mai multe decenii medicii nu mai recomandă această abordare.
În special la mijlocul secolului douăzeci, unii doctori foloseau prevenirea fimozei ca justificare pentru circumciziile neonatale de rutină. Circumcizia nu previne fimoza, dar conform unor statistici cu privire la apariția fimozei, cel puțin 10 din 20 copii ar trebui circumciși pentru a preveni fiecare caz potențial de fimoză. Dacă cineva ar crede chiar și în cele mai joase estimări cu privire la incidența fimozei, și mai mulți copii ar trebui circumciși pentru a preveni fiecare caz de fimoză. Deși există susținători pentru această abordare, majoritatea medicilor pediatri nu consideră prevenirea fimozei ca un argument convingător pentru susținerea circumciziilor neonatale de rutină.
În ultimele trei decenii, deoarece rata circumciziilor în America de Nord a scăzut, cele mai obișnuite recomandări ale societăților medicale, cât și cărțile pentru îngrijirea copiilor scrise de experți, subliniază faptul că este normal ca retragerea completă a prepuțului la copii să nu fie posibilă și că acest lucru nu este trebuie făcut. Academia Americană de Pediatrie recomandă spălarea ușoară cu apă și săpun, dar în special nu recomandă decalotarea forțată. Se presupune acum că inflamațiile cauzate de retragerea forțată a prepuțului contribuie la apariția fimozei patologice la o vârstă mai mare. Deși rata tratamentului chirurgical al fimozei (de obicei prin circumcizie) este în scădere, unii urologi pediatri afirmă că mulți medici continuă să distingă cu greutate neretractibilitatea fiziologică a prepuțului de fimoza patologică, supradiagnosticând fimoza patologică.
Uneori fimoza este folosită ca justificare pentru circmcizie, astfel încât circumcizia să fie acoperită de sistemul național de asigurări de sănăte. Pentru un copil mai mare, definiția fimozei poate fi extinsă de către un medic; în special acolo unde(ca în America de Nord), circumcizia post-neonatală este de obicei executată ambulator de către un urolog pediatru, cu costuri mai mari decât pentru circumcizia neonatală.
Nu toate fimozele la copii sunt fiziologice. Deși neobișnuit, fimoza poate conduce ocazional la dureri sau obstrucție urinară. Cauzele apariției fimozei patologice în copilărie sunt variate. Unele cazuri de fimoză pot să apară în urma balanitelor (inflamații ale glandului penisului), poate din cauza unor eforturi inadecvate de separare și retragere a prepuțului la copil. Alte cazuri de prepuț neretractabil pot fi cauzate de stenoze prepuțiale sau de o strâmtorare ce împiedică descoperirea glandului, de fuziunea prepuțului cu glandul penisului la copii, sau de un fren scurt care împiedică retracția prepuțului. În unele cazuri cauzele fimozei nu sunt clare, sau este greu de făcut diferența intre fimoza fiziologică și cea patologică dacă un copil are dureri în timpul micțiunii sau dacă prepuțul se umflă în timpul urinării sau dacă există un disconfort aparent. Totuși, chiar și umflarea prepuțului în timpul urinării nu indică întotdeauna o obstrucție urinară.
Există câteva moduri de abordare a fimozei la copii. Majoritatea cazurilor de fimoză simplă fiziologică nu necesită o atenție deosebită și dispar în timp sau prin simpla întindere a prepuțului. Numeroase unguente locale cu steroizi sunt eficiente în grăbirea separării prepuțului de gland fără a fi necesară intervenția chirurgicală. Mai multe tehnici chirurgicale au fost clasificate, de la o simplă deschizătură(șliț) practicată într-un anumit segment al prepuțului până la îndepărtarea completă a acestuia(circumcizie).
Fimoza dobândită
Fimoza la adulți și la copiii mai mari poate avea diferite grade de severitate, unii bărbați pot să-și retracteze parțial prepuțul ("fimoză relativă"), iar alții nu pot să-și descopere glandul nici în stare flască("fimoză completă").
Există o mare variație a preponderenței fimozei patologice raportate, grație "flexibilității" criteriilor de diagnosticare. Adesea este citată o rată a incidenței fimozei la populația adultă necircumcisă de 1% până la 2%, deși au fost raportate rate mai mari ale incidenței fimozei în urma efectuării unor studii facute pe copii mai mari sau adolescenți. Fimoza relativă este mai obișnuită, cu o estimare a incidenței de aproximativ 8% la bărbații necircumciși.
Atunci când fimoza se dezvoltă la un adult necircumcis care anterior apariției fimozei putea să-și retragă prepuțul, este aproape întotdeauna vorba despre o cauză patologică și este foarte probabil ca această fimoză să creeze probleme barbatului. O cauză importantă a fimozei patologice dobândite este balanita xerotică obliterantă cronică [balanitis xerotica obliterans] (BXO), o stare de origine necunoscută a pielii care produce în apropierea vârfului prepuțului un inel albicios de țesut cicatriceal întărit cu o elasticitate scăzută care împiedică retragerea prepuțului peste gland. Unele dovezi sugerează că BXO ar putea fi similară cu maladia numită [lichen sclerosus et atrophicus] care afectează vulva. Toți factorii infecțioși, inflamatori și hormonali sunt implicați sau presupuși a fi factori ce contribuie la apariția fimozei. De obicei este recomandată circumcizia deși există alternative. Fimoza poate să apară și în urma altor tipuri de inflamații cronice (e.g., balanoposthitis), cateterizări repetate sau retracții forțate ale prepuțului.
Dilatarea și întinderea Pielea aflată sub tensiune(întindere) se extinde prin apariția de celule suplimentare. Prin întinderea ușoară pe o perioadă mai lungă de timp se obține o creștere permanentă a dimensiunilor prepuțului. Acest tratament nu este traumatic sau distructiv. Întinderea manuală poate fi făcută fără ajutorul medicului. Tratamentul este ieftin. Reducerea fimozei prin metoda întinderii oferă avantajul că păstrează nervii care asigură plăcerea sexuală și tot țesutul prepuțial. Metoda Beaugé și-a dovedit eficiența în multe cazuri.
Posibile complicații ale fimozei dobândite
Complicațiile cronice ale fimozei dobândite(patologice) pot include discomfort sau dureri în timpul urinării sau raporturilor sexuale. Poate fi împiedicat jetul urinar, având ca rezultat picurarea și stropirea în urma urinării. Mai rar, dar nu imposibil poate să apară obstrucția urinară care este o complicație mai periculoasă. Dacă un prepuț parțial retractabil se retractă în timpul unui raport sexual, pot să apară dureri și o constricție a glandul penisului. Un prepuț complet neretractabil rareori este dureros. Există unele dovezi care includ fimoza între factorii de risc ai cancerului penian.
Cea mai rea complicație acută este parafimoza . În această stare acută, glandul este umflat și dureros, iar prepuțul este immobilizat de umflătură într-o poziție de retracție parțială. Partea proximală a penisului este flacidă. Parafimoza este considerată o urgență.
Tratamentul fimozei
La copii fimoza este aproape întotdeauna fiziologică și trebuie tratată numai dacă generează probleme evidente cum ar fi o obstrucție sau un disconfort urinar. La adulți și la copiii mai mari trebuie făcută o distincție între fimoză și frenul scurt care adesea necesită intervenția chirurgicală. Cele două situații pot să apară simultan.
Tratamentul nechirurgical poate fi eficient la adulți sau la copiii mai mari dacă problemele crate de fimoză nu sunt acute sau severe. Pacientul sau medicul aleg tratamentul considerând circumcizia fie ca o ultimă opțiune ce trebuie evitată, fie ca o metodă preferată. Unii adulți cu prepuț neretractabil nu au nici un fel de dificultăți și nu consideră necesară tratarea fimozei.
Circumcizia este soluția chirurgicală tradițională în cazul fimozei patologice și este eficientă. Complicațiile serioase ale circumciziei sunt foarte rare, dar au fost raportate complicații minore în aproximativ 0.2-0.6% din cazuri (necesitatea efectuării unei corecții, a unei meatotomii sau redeschiderea uretrei).
Prepuțoplastia corectează fimoza printr-o incizie longitudinală a prepuțului cu suturare transversală efectuată în zona îngustată a prepuțului și poate fi o alternativă eficientă la circumcizie.[9] Față de circumcizie care este mai traumatizantă, această metodă are avantajul că necesită o perioadă mai scurtă de vindecare, este mai puțin dureroasă și nu are consecițe estetice.
Rate înlte de succes au fost obținute și cu ajutorul unr metode nechirurgicale:
Applicarea locală a unei creme cu steroizi timp de 4-6 săptămâni este relativ simplă și mai puțin costisitoare decât tratamentele chirurgicale. Această metodă a înlocuit circumcizia ca tratament preferat în Marea Britanie.
Există un curent de opinie printre specialiști care promovează utilizarea unor metode alternative în vederea evitării metodelor chirurgicale și a riscurilor asociate acestora. Întindrea prepuțului poate fi realizată manual, uneori prin masturbare, fiind cunoscută ca metoda Beaugé.[19] Întinderea mai poate fi realizată cu ajutorul unor baloane plasate sub prepuț sub anestezie, [20]sau cu ajutorul unui instrument. Întinderea țesutului declanșează creșterea de noi celule epiteliale având drept rezultat lărgirea inelului prepuțial care împiedica retracția prepuțului.
Incidența
Au fost publicate numeoase statistici mediale legate de incidența fimozei. Diferențele dintre aceste rapoarte sunt mari din cauza dificultății de a face o distincție între fimoza fiziologică și cea patologică, a diferențelor în definirea fimozei, din cauza problemelor de constatare și din cauza altor influențe cum ar fi rata circumciziilor post-neonatale. În general este citată o incidență fimozei patologice la copiii și adulții necircumciși de 1%., Atunci când fimoza este echivalată cu neretractibilitatea prepuțului după vârsta de 3 ani, incidența raportată a fimozei crește semnificativ. Alții au raportat o incidență la adulți și adolescenți de 50%, probabil incluzând multe cazuri de fimoză fiziologică și reretractibilitate parțială..
Fimoza în istorie
Conform unor relatări, în primii 7 ani de căsnicie fimoza l-a împiedicat pe Louis XVI al Franței să aibă copii cu soția sa Marie Antoinette. Ea avea 14 ani, iar el avea 15 ani când s-au căsătorit în 1770. Totuși, prezența și natura acestei anomaii ganitale nu sunt considerate ca fiind certe, iar unii savanți (Vincent Cronin și Simone Bertiere) au afirmat că un posibil tratament chirurgical ar fi trebuit să fie menționat în înregistrările tratamentelor medicale dacă ar fi avut loc.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fimoz%C4%83
   
“Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri” - Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)
|
| |
| |
|
