|
Ancient Rome
| |
| grandmasterB | Date: Saturday, 2015-11-28, 21:34:49 | Message # 1 |
 Professor
Group: Moderators
Messages: 520
Awards: 1
Status: Offline
| Serviciile oferite de prostituate în Roma antică: de la preotesele prostituate, la fetele specializate în felaţie
Prostituţia era o activitate cât se poate de firească în Roma antică, astfel că inclusiv femeile din clase sociale superioare alegeau să devină curtezane. Sclavii sexuali le satisfaceau însă cetăţenilor romani cele mai ciudate pofte carnale, fiind consideraţi obiecte de care stăpânii puteau dispune în orice mod.
Augustus Octavian Caesar, cunoscut anterior drept Octavian, a fost primul Împărat roman. Pentru a încuraja natalitatea, Augustus a decis să introducă o lege prin care patricienii adulţi şi necăsătoriţi plăteau o taxă piperată pentru această libertate. Aşa au ajuns multe femei educate, din familii bune, să se înregistreze ca prostituate pentru a evita să fie forţate să se mărite. Această „portiţă“ a fost închisă mai târziu de Tiberius, care a interzis ca femeile de rang senatorial să lucreze sau să figureze ca prostituate.
Totuşi, restul reprezentantelor sexului frumos aveau în continuare dreptul de a dispune de trupul lor după bunul plac, fără a fi incomodate de reguli ce trebuiau să fie respectate de prostituatele provenite din păturile de jos, referitoare la hainele pe care le purtau sau la intervalul orar în care puteau să se prostitueze. Ba chiar, doamnele care se situau sub rangul senatorial, dar erau tot de familie bună, erau scutite de regula care le obliga să se înregistreze ca prostituate, cum era cazul dansatoarelor, actriţelor sau altor prostituate cu jumătate de normă.
erotic_scene_pompeii_man_napoli_inv27697.jpg
În ciuda existenţei acestui regulament, cele mai multe femei încercau să se prostitueze fără să se înregistreze, aşa că preferau să dea mită ca să-şi vadă de treabă fără ca numele să le rămână pentru totdeauna înscris în registre. Prostituatele înregistrate erau numite meretrices, iar cele neînregistrate erau cunoscute drept prostibulae (care se află la originea cuvântului prostituată).Însă între cele două categorii, meretrices şi prostibulae, existau numeroase alte subcategorii de prostituate, dar şi zeităţi în numele cărora se practica sexul liber.
Citește și:
Iată monezile cu care plăteau romanii pentru serviciile sexuale ale prostituatelor
Arta erotică din Pompei, specifică bordelurilor romane
Iată cum s-au păstrat informaţiile despre prostituţie în documentele antice descoperite de-a lungul timpului:
Acca Larentia, „cea mai nobilă târfă“
A fost o curtezană legendară în vremurile de început ale Romei antice, care şi-a lăsat averea impresionată cetăţenilor romani. Mai târziu, în cinstea sa a fost înfiinţat festivalul Larentalia, care avea loc pe 23 decembrie, când era venerată la fel ca o zeiţă, fiind numită „cea mai nobilă târfă“. Uneori era ascociată cu Lupa Capitolina, lupoiaca ce îi alăptase pe Romulus şi Remus.
1280px-messalina_by_eugene_cyrille_brunet.jpg
Aedile
Aşa erau cunoscuţi oficialii care se ocupau cu înregistrarea prostituatelor şi arestarea prostituatelor care făceau această meserie fără licenţă. Pe de altă parte, aceşti funcţionari fiind foarte corupţi, au devenit în timp un fel de echivalent pentru „peştii“ de azi. Din perspectiva prostituatelor, aceştia se dovedeau de ajutor pentru ele doar când puteau să oblige un client să le plătească ceea ce le datora atunci când erau trase pe sfoară.
Aelicariae
Erau fete care lucrau în afara templelor, oferind servicii sexuale, dar câştigând bani şi din vânzarea unor prăjituri în formă de organe genitale femeieşti şi bărbăteşti oferite ca ofrande către Venus sau Priapus.
Amasiae
Lucrau ocazional şi ca prostituate ca o formă de a o venera pe zeiţa Venus.
Ambubiae
Cântăreţe profesioniste care se ocupau şi cu prostituaţia.
sprintia2.jpg
Amica
Erau prostituate care se culcau atât cu bărbaţi, cât şi cu femei.
Mai citește:
Ce știați și ce nu despre prostituția din Imperiul Roman
Ancillae ornatrices
Aceste servitoare ajutau prostituatele din bordeluri sau curtezanele să se spele, să se machieze şi să-şi aranjeze coafura înainte de sosirea clienţilor. În timp ce curtezanele îşi angajau astfel de ajutoare, bordelurile le selectau dintre fetele care lucrau ca prostituate.
eroticpair_opt.jpg
Aquarii
Erau băieţi care se ocupau cu servirea vinului şi altor răcoritoare în bordeluri sau care cărau apă pentru ca fetele şi clienţii să se spele după actele sexuale. Ocazional prestau şi servcii sexuale.
Blitidae
Erau considerate prostituate de duzină. Lucrau în taverne şi numele lor provenea de la vinul ieftin care se vindea aici, numit blitum.
Bona Dea
Era o zeiţă în numele căreia se organizau festivităţi unde prostituatele făceau sex în văzul lumii cu alte colege de breaslă.
Bustuariae
Aceste tinere erau bocitoare profesioniste în timpul zilei, dar practicau şi cea mai veche meserie din lume în cimitire, printre morminte, acesta fiind locul unde îşi „consolau“ clienţii.
Fetele soldaţilor
Femeile care ofereau alinare soldaţilor romani erau de regulă prostituate-sclave. Acesta însoţeau legiunile romane în nesfârşitele marşuri şi campanii militare. Pe lângă faptul că se aflau oricând la dispoziţia soldaţilor pentru satisfacerea nevoilor sexuale, acestea se ocupau şi de gătit, oblojeau rănile, cârpeau hainele bărbaţilor şi făceau curăţenie în tabără. Singura speranţă de mai bine pentru aceste fete era să atragă atenţia unui ofiţer care le-ar fi cumpărat de la armată doar pentru propria plăcere.
Casuaria
Acestea erau un fel de case de oaspeţi care aveau, de obicei, şi un bodel în spatele curţii.
Ceres
În templul zeiţei recoltelor şi agriculturii, adeptele permiteau ca prostituatele din clasele de jos să-i distreze sexual pe cei veniţi cu ofrande.
Citharistriae
Îşi câştigau pâinea cântând la harpă, dar şi din prostituţie.
Copae
Servitoare cu statut de sclave care făceau şi prostituaţie.
Cymbalistriae
Prostituate care erau angajate şi pentru a distra mesenii cântând la talgere.
Delicatae
Curtezane din clasa de mijloc, multe fiind şi actriţe, la fel ca cele numite famosae.
Diobolares
Prostituate foarte ieftine, care îşi vindeau trupul la colţ de stradă pentru numai 2 obols, adică de două ori mai mult decât costa o sclavă dintr-un bordel atenian.
Diversorium
O casă unde se închiriau camere pentru prostituate.
Dorides
Aceste dame de companie antice îşi făceau reclamă afişându-se goale în uşa casei unde locuiau.
Fellatrix
Prostituate specializate în felaţie. Cele mai multe fete din această categorie lucrau în băile publice.
satyr_and_nymph_house_of_the_faun.jpg
Flora
Zeiţă din categoria divinităţilor care erau serbate în timpul unor festivităţi sexuale, ce durau din 28 aprilie până în 3 mai. În ultima zi de festivităţi, mai multe prostituate se dezbrăcau şi dansau lasciv până când bărbaţii tineri din rândul audienţei deveneau atât de erxcitaţi încât se alăturau fetelor în arenă şi făceau sex în public.
Forariae
Fete de la ţară care îşi acostau clienţii pe drumurile din apropierea satelor.
Fornices
Fetele care îşi satisfăceau clienţii la umbra acestor arcade (fornices) specifice clădirilor romane impresionante se află la originea cuvântului fornicaţie (desfrâu).
Fortuna Virilis
Erau o zeitate populară în rândul femeilor simple şi sărace, care o divinizau prostituându-se în numele ei. Adesea erau întâlnite la băile publice dedicate bărbaţilor.
Gallinae
Erau prostituate care se îndeletniceau cu furturi mărunte, iar unele obţineau bani şi din şantaj. Cele mai periculoase erau fetele care lucrau în cârdăşie cu hoţi şi criminali, folosite să atrăgă victimele în capcane.
Ganymede
Un zeu homosexual al cărui templu era frecventat de bărbaţi care se prostituau, aşa cum templul lui Ceres era frecventat de prostituate.
Adeptele zeiţei Isis
Zeitatea egipteană Isis se bucura de mare trecere şi în Imperiul Roman, mai ales în rândul femeilor. Preotesele templului le permiteau prostituatelor de stradă care se închinau zeiţei să-şi satisfacă numeroşii clienţi în incinta templului sau a grădinii care aparţinea templului.
Leno
Era denumirea matroanei, a femeii care se ocupa de lupanare. Bordelurile aveau dreptul să funcţioneze numai de la ora 15:00 până în zori.
Lupae
Erau prostituate de stradă care atrăgeau atenţia clienţilor prin intermediul unor sunete asemănătoare urletelor scoase de lupi.
Noctiluae
Prostituate de stradă care munceau la ore târzii din noapte.
Nonariae
Prostituate din clasele de jos care aveau licenţă să lucreze numai de la 21:00 până în zori.
Pergulae
Prostituate de lux care se arătau în balcoanele caselor unde locuiau pentru a atrage clienţi.
Stabula
Era un bordel format dintr-o singură încăpere mare unde împreunările aveau loc la grămadă, fără intimitate, sub supravegherea matroanei.
Tabernae
Cei mai mulţi brutari obişnuiau să închirieze camere prostituatelor de stradă fără licenţă, care se temeau să nu fie prinse de oficiali şi bagate la închisoare dacă nu aveau destui bani să-i mituiască.
Turturillae
Erau hulubării unde travestiţi sau bărbaţi care se prostituau îşi aduceau clienţii.
Venerii
Preotese care se prostituau în numele zeiţei Venus şi le învăţau pe curtezane tehnici sexuale. Conform unor documente istorice se pare că practicau o disciplină asemănătoare sexului tantric.
Vestale
Acestor preotese ale zeiţei Vesta (simbolul casei şi familiei) li se pretindea castitatea absolută, iar cele care erau prinse că păcătuiau erau îngropate de vii, iar bărbaţii erau biciuiţi. Totuşi, înainte de instaurarea republicii romane se pare că acestea treceau printr-un ritual de refacere a viginităţii la terminarea perioadei în care slujiseră în temple, pentru a se putea căsători în mod onorabil.
Villicus
Era persoana care încasa banii clienţilor veniţi la bordel, cunoştea calităţile fiecărei prostituate în parte şi făcea recomandări în funcţie de cerinţe.
sursa:
http://www.historia.ro/exclusi....tituate
http://adevarul.ro/life-st....ex.html
|
| |
| |
| yasash | Date: Tuesday, 2015-12-15, 17:47:12 | Message # 2 |
 Doctor
Group: Administrators
Messages: 1431
Awards: 5
Status: Offline
| Valeria Messalina, cea de-a treia soţie a împăratului Claudius, a rămas în istorie sinonimă cu viciul, desfrânarea şi manipularea. Dio Cassius ne relatează despre ea că „trăia în desfrâu şi silea şi pe celălalte femei să se prostitueze. Pe unele le obliga să se supună la actul sexual chiar în palat, în prezenţa şi sub ochii bărbaţilor lor. Pe acestea, care acceptau aşa ceva, le iubea şi le favoriza (iar pe bărbaţii lor) îi atrăgea de partea ei prin tot felul de cinstiri şi funcţii înalte. Alte familii în schimb, care nu se înjoseau cu asemenea murdării, erau ţinta urii ei, dacă nu şi victime”.Căsătorită la numai 20 de ani cu Claudius, care era cu aproape 30 de ani mai mare decât ea, Messalina s-ar fi culcat cu 8.000 de bărbaţi, vestite fiind concursurile în care reuşea să satisfacă mai mulţi parteneri decât prostituatele înfruntate.Născută în jurul anului 25 e.n, fiică a lui Marcus Valerius Messalla şi a aristocratei Domitia Lepida, despre Valeria Messalina nu se cunosc prea multe detalii dinainte de a căsătoria cu Claudius. Însă după încheierea mariajului, cruzimea şi desfrânarea de care a dat dovadă i-a îngrozit pe contemporanii ei, fiind considerată o degenerată lacomă şi periculoasă.
Pliniu cel Bătrân relata că Messalina obişnuia să-şi potolească poftele carnale în timpul unor competiţii organizate în bordeluri, împotriva celor mai bune prostituate. Messalina ar fi provocat-o la un moment dat pe cea mai faimoasă prostituată din Roma, Scylla, pentru a vedea care rezistă mai mult în timpul unui astfel de maraton sexual. După ce au făcut sex amândouă cu câte 25 de bărbaţi, Scylla ar fi cedat, însă Messalina a mai continuat câteva ceasuri. Deşi faima împărătesei ar fi putut să ducă la exagerarea numărului de bărbaţi care i-au trecut prin pat, cifra avansată este de 8.000.
Împărăteasa nu accepta refuzuri, iar cei care îndrăzneau să nu i se supună plăteau scump împotrivirea. Un caz celebru este cel al frumosului dansator şi actor Mnester, artist foarte iubit de popor. Istoricul Dio Cassius povesteşte că tânărul a refuzat favorurile Messalinei, iar aceasta a reuşit graţie unui decret semnat de Claudius să-l transforme într-un soi de sclav, pus la dispoziţia ei sub pretextul îndeplinirii anumitor servicii.
Messalina în viziunea pictorului austriac Hans Makart, întruchipată de actriţa Charlotte Wolter, în 1875. FOTO commons.wikimedia.org
„Messalina, pentru care nu era destul să fie adulteră, curtezană şi prostituată la palat, prostituând şi alte femei nobile, dorea şi mai mult, după cum spune proverbul: să aibă mai mulţi soţi”, mai scria Dio Cassius. Astfel, cea de-a treia soţie a lui Claudius era capabilă să dezvolte adevărate obsesii pentru anumiţi bărbaţi, pasiuni violente care se dovedeau adesea fatale pentru aceştia. Cei mai mulţi sfârşeau ucişi după ce vicioasa împărăteasă se plictisea de ei, otrăvirea fiind modalitatea preferată de aceasta, cu ciuperci sau venin, notează ancient.eu.
Secvență din filmul Caligula si Messalina 1977
Istoricul şi omul politic Tacitus a lăsat mărturii despre sfârşitul Messalinei, sentinţă la moarte care i-a fost adusă de iubirea vecină cu nebunia nutrită pentru un tânăr aristrocat ambiţios, Caius Silius, care se visa împărat. Desemnat consul graţie Messalinei, acesta a divorţat şi s-a dedicat cu totul împărătesei.
Sărbătoarea culesului viilor, pictură realizată de Gustave Surand, inspirată de orgia organizată de Messalina în palatul lui Claudius în onoarea amantului Silius
Influenţa exercitată de Messalina asupra lui Claudius a fost destul de puternică. A fost numită chiar şi „geniul cel rău” al lui Claudius. Unii istorici admit că ea era foarte tânără şi că a fost o unealtă, manipulată de către experimentaţii curteni, funcţionari imperiali şi oameni politici. Ea şi suporterii săi, cum am remarcat şi mai sus, impulsionau angoasele şi spaimele lui Claudius, ca să-l determine să-i lichideze fizic pe inamicii lor sau pe cei destestaţi de ei din diferite şi felurite motive. O avem pe Messalina prezentă la sărbătorirea triumfului sărbătorit de Claudius după cucerirea Britaniei: „soţia împăratului, Messalina, a urmat într-o trăsură carul triumfal al acestuia” . Totuşi, amestecul în activitatea cancelariei, nu i-a permis Messalinei cu adevărat să controleze în mod constant birourile acesteia, scrinia.
Izvoarele literare îi atribuie Messalinei şi alte vicii. Aceasta dorea cu aviditate să acapareze mari cantităţi de numerar şi parcuri, domenii. Messalina nu era interesată de problemele de stat decât numai în măsura obţinerii unor profituri personale. Este pretins şi faptul că Messalina, profintând de poziţie deţinută, ar fi vândut privilegii, comandamente militare, monopoluri acordate de către stat, chiar şi calitatea de cetăţean roman. Se pare că ar fi obţinut şi cruţarea unor liberţi meschini şi a anumitor conspiratori împotriva propriului ei soţ „contra cost”, în schimbul unor sume de bani.
În cele din urmă Claudius a fost cel care a ordonat uciderea Messalinei, temându-se că aceasta îl va îndepărta de la putere. Speriat, Claudius a fost sfătuit de libertul Narcissus să o ucidă pe Messalina, dar şi pe toţi amanţii acesteia. Hotărârea este luată după ce, profitând de absenţa lui Claudius, Messalina şi Silius se căsătoresc, graţie dreptului de separarea unilaterală existent la acel moment, aşa cum menţionează Tacitus.
Messalina este împiedicată să aibă o întrevedere cu Claudius. Aceasta se refugiază la mama sa, în grădinile de odinioară ale lui Valerius Asiaticus, pentru a-şi pregăti apărarea.
Messalina, sculptură realizată de artistul francez Eugène Cyrille Brunet.
Comportarea lui Claudius din acele clipe vădeşte slăbiciunea şi teama acestuia de comploturi: „chiar dragostea înflăcărată ce o avea pentru Messalina şi-a înăbuşit-o, nu atât din cauza ruşinii publice, cât de teamă ca nu cumva iubitul ei Silius să-i ia tronul. Atunci, fugind la tabere în mod ruşinos şi tremurând de frică, întreba tot drumul dacă mai este împărat sau nu”.
Între timp, Claudius se liniştise şi chiar dădu poruncă să i se înfăţişeze Messalina. Narcissus realizează faptul că dacă Messalina va ajunge la Claudius, zilele sale sunt numărate: „Şi dacă Narcissus nu ar fi grăbit uciderea ei – scrie Tacitus – moartea şi-ar fi îndreptat paşii către acuzator”. Astfel că, din proprie iniţiativă, dădu ordin centurionilor să plece la locul de refugiu al Messalinei şi să o ucidă. Când i se aduce vestea morţii Messalinei, Claudius nu întreabă dacă de „mâna ei sau a altuia”, „ceru să i se umple cupa şi ospăţul urmă ca de obicei”. Claudius „nu dădu semne de ură, de bucurie, de mânie, de tristeţe [într-un cuvânt] de niciun simţământ omenesc, nici atunci când vedea veselia acuzatorilor, nici atunci când privea jalea copiilor săi”. Așa a pierit cea mai mare împărăteasă ninfomană.
“Iubirea nu inseamna doar trup, din moment ce are in vedere sentimentul, si nu este doar spirit, din moment ce se consuma intre doua trupuri” - Maurice Merleau-Ponty (Elogiul filozofiei si alte eseuri)
|
| |
| |
|
